Un suflet pentru Europa – Bilanţul conferinţei de la Berlin despre politica culturală europeană

Conferinţa a început vineri, 26.11.2004, cu declaraţii programatice ale cancelarului german, Gerhard Schröder, ale ministrului german de externe, Joschka Fischer şi ale preşedintelui UE, Jose Manuel Barroso. După cum a afirmat Barroso, în cadrul procesului de integrare europeană s-a pus până acum accentul în mod special pe economie şi politică. Aceasta nu a fost nicidecum o greşeală, căci doar aşa s-a putut sprijini integrarea noilor membri. Dar din acest moment cultura nu mai poate fi ignorată. ”Europa nu se constituie numai din pieţe economice”, spune Barroso. ”Şi, permiteţi-mi, vă rog, această observaţie”, continuă el, ”în ierarhia valorilor, valorile culturale stau desupra celor economice.”

Momentul desfăşurării cestei conferinţe a fost ales perfect, continuă Barroso. Căci în contextul frământărilor actuale, întrebarea asupra rolului culturii în politica europeană necesită un răspuns urgent. Această constatare nu a fost doar o trimitere la dialogul cu lumea musulmană respectiv la dezbateri interne europene privind religia musulmană, ci şi o aluzie la alegerile prezidenţiale în Ucraina.

Politica externă şi de dezvoltare a UE – iar în acest punct toţi participanţii au căzut de acord – trebuie să se bazeze pe valorile culturale europene, care au rădăcini comune, după cum a afirmat fostul preşedinte german, Richard von Weizsäcker: ”Printre acestea se numără filosofia antichităţii, Agora din Atena, dreptul roman, religia iudaică, ştiinţele musulmane şi, întâi de toate, Creştinismul. De aici nu s-au dezvoltat însă culturi mixte şi fără personalitate. Popoarele europene au avut puterea creatoare de a contopi variatele influenţe cu propriile lor valori particulare. Astfel s-au născut culturi naţionale diferenţiate şi de sine stătătoare, care aparţin, cu toate deosebirile lor, unei Europe comune. Aceasta este principala noastră caracteristică”, încheie fostul preşedinte german.

Cultura ne învaţă cum să convieţuim omeneşte, continuă apoi von Weizsäcker. De aceea, cultura reprezintă substanţa, care determină politica europeană, şi trebuie să se afle în fruntea priorităţilor Parlamentului, Consiliului şi Comisiei UE. Căci interesul nostru elementar precum şi datoria noastră, spune el, este, de a preîntâmpina prin puterea dialogului o coliziune periculoasă a culturilor.

Europenii au învăţat, de voie, de nevoie, din istoria zbuciumată a continentului, să gestioneze conflictele sociale, etnice şi religioase ale convieţuirii moderne, dezvoltând astfel un model singular, după cum afirmă istoricul englez, Timothy Garton Ash, şi anume cel al schimbului paşnic de regim. El nu crede că în 1790 a existat o masă rotundă cu Robespierre şi Ludovic XVI, organizată de regele Spaniei şi care să fi derivat într-o echipă de lucru. Acesta este un model european, afirmă Timothy Garton Ash, de care putem fi, cu adevărat, mândri. Un model ce poate fi recomandat spre copiere, în alte regiuni ale lumii şi în contextul altor conflicte.

Valorile şi realizările culturii europene trebuie – au căzut de acord participanţii la conferinţă – reprezentate în afară mai puternic şi cu mai multă încredere, pe calea politicii, a ataşaţilor culturali, care trebuie să acţioneze din ambasadele unui viitor minister european de externe, după cum a sugerat ministrul german de externe, Joschka Fischer, sau în cadrul unei strânse reţele de institute culturale europene.

În acelaşi timp, însă, uniunea spirituală trebuie să avanseze şi în interiorul Europei. La 15 ani după căderea zidului şi a deschiderii UE către est, nu se mai resimt în aceeaşi măsură elanul şi curiozitatea faţă de vecini. Noile state membre sunt invadate de către mass-media vechilor state membre, şi astfel de către o cultură de divertisment de tip occiental, în timp ce, în interior, partide populiste de dreapta abuzează de culturile naţionale.

Modelul unei societăţi deschise, a rezumat fostul ministru polonez de externe, Bronislaw Geremek, necesită mai multe fonduri pentru educaţie şi cultură, astfel încât valori precum toleranţa, solidaritatea şi libertatea să poată fi consolidate.

Iar preşedintele Bundestagului, Wolfgang Thierse, a formulat două cerinţe la adresa politicienilor: ca parlamentarii să coopereze în plan european, naţional şi regional, mai strâns ca până acum, şi ca toţi actorii societăţii civile să participe la dezvoltarea activităţilor politicii culturale.

În Europa lipseşte un spaţiu public pentru dezbaterea marilor întrebări, a constatat preşedintele Comisiei UE, Jose Barroso, încă la începutul conferinţei. Apelul său pentru crearea unui post european de televiziune, Europe-TV, a fost completat pe parcursul discuţiilor. Dialogul intern european trebuie consolidat cu ajutorul unor ziare şi reviste de literatură care să se adreseze publicului întregii Europe, prin oferte speciale pentru copii, printr-o enciclopedie europeană, şi, în continuu, prin întâlnirile dintre oameni, prin cunoaşterea reciprocă. Deoarece nimic, continuă Richard von Weizsäcker, nu dezbină oamenii mai mult decât aroganţa şi sentimentul de superioritate. După cum nimic nu-i leagă mai mult decât cunoaşterea şi respectul reciproc.

La încheierea conferinţei de la Berlin, miniştrii culturii ai nouă state europene au anunţat o Charta a culturii în completarea Constituţiei comunitare. Aici urmează să fie consemnate elementele identitare unificatoare dincolo de varietatea culturală europeană.