Un summit neputincios ?

Mai mult încă – scrie MÜNCHNER MERKUR - la finele săptămînii deasupra fostei capitale ţariste sufla vîntul tăios al războiului rece. Deşi declaraţia destul de vag formulată de către cei 8 a fost elaborată, liderul unei Americi deziluzionate şi cel al unei Rusii din nou puternice au avut reacţii diferite şi glaciale faţă de escaladarea conflictului din Liban. În timp ce America se teme să exercite presiuni asupra Israelului, criza din Orientul Apropiat este pentru preşedintele rus un mijloc pentru a-şi atinge scopul, acela de a fi din nou un „Global Player”.

Consensul la care participanţii au ajuns în declaraţia prin care ambele părţi sunt invitate la reţinere nu va avea efectul scontat crede NÜRNBERGER NACHRICHTEN explicînd şi de ce : „Dacă şefii de stat şi de guvern ar fi fost la înălţimea misiunilor globale pe care şi le asumă, ar fi trebuit, dată fiind primejdia acută a unui război de proporţii , să decidă rapid adoptarea unor măsuri comune perntru a curma nebunia. Or, ei s-au certat la dineu şi au dezbătut cine este vinovatul şi cum să formuleze textul declaraţiei, deşi de la bun început, era cît se poate de limpede că apelul redactat în cele din urmă , adresat ambelor părţi chemate la temperanţă şi reţinere, nu avea cum să stopeze violenţa.”

Aceasta poate şi fiindcă potrivit observaţiei publicate în STUTTGARTER ZEITUNG, spre deosebire de Consiliul de Securitate , aşa numitul grup G 8 nu are legitimitate. Componenţa grupului este limitată şi absurdă :Canada face parte din grup dar China şi India nu. Aşa încît nu este de mirare că în indiferent ce situaţie, această reuniune ia decizii lipsite de consecinţe – conchide ziarul citat. Iar dacă nici cei 8 nu pot ajunge la o poziţie comună , teroriştii pe de-o parte şi cei care bombardează de alta , vor avea spaţiu de joc nu numai în Orientul Apropiat , crede SÄCHSISCHE ZEITUNG. Deocamdată cu fiecare bombă care explodează şi rachetă care este lansată, pericolul extinderii conflictului creşte, se teme WESTDEUTSCHE ZEITUNG.

Hisbollahul lansează rachete cu rază de acţiune de pînă la 350 km de fabricaţie iraniană cu explozibil sirian - care ameninţă întreg Israelul. Si nu ne putem împiedica să ne imaginăm ce s-ar întîmpla dacă şi Siria şi Iranul ar fi angrenate direct în acest conflict sau cum va reacţiona Israelul dacă într-adevăr ar fi atacată o uzină chimică şi s-ar produce o catastrofă ecologică. Omenirea îşi pune acum speranţele în Europa, inclusiv în Rusia şi Statele Unite ale Americii. LA STAMPA întrevede reuşita preşedintelui Bush şi a secretarei americane de stat Rice de a fi reuşit să unească statele membre ale grupului G 8 împotriva organizaţiei Hamas şi a miliţiilor Hisbollah chiar dacă în declaraţie Siria şi Iranul nu sunt desemnate explicit.

Or, consensul stabilit ieri cu greutate la Sankt Petersburg are cel mai mic numitor comun posibil scrie NEUE OSNABRÜCKER ZEITUNG explicînd şi de ce: prea mari au fost divergenţele între Statele Unite pe de-o parte şi Franţa şi Rusia de cealaltă parte. Ţările arabe stau în expectativă iar Consiliul de Securitate ONU rămîne pasiv. Libanul arde şi nici un pompier nu pare pregătit să stingă incendiul. KOMMERSANT scrie că totuşi menirea de a-i elibera pe soldaţii luaţi prizonieri şi de a anihila Hisbollahul nu şi-o poate asuma decît Israelul. Ceea ce nu exlcude, în optica ziarului britanic THE INDEPENDENT, datoria comunităţii internaţionale de a se angaja în soluţionarea conflictului dar şi de a exercita asupra Israelului presiuni internaţionale pentru a-şi sista operaţiunile militare . Iar fiindcă guvernul Libanului nu a izbutit pînă acum să ţină sub control miliţiile Hisbollah cum ar putea-o face armata în momentul de faţă. Siria şi Iranul finanţează Hisbollahul ca instrument de atingere a propriilor interese . DIE PRESSE atrage atenţia că Siria şi Iranul nu au furnizat Libanului doar pîine şi vorbe ci şi arme şi încă foarte sofisticate care pentru a fi mînuite necesită specialişti. Pe scurt notează SALZBURGER NACHRICHTEN - Hisbollahul este fitilul butoiului cu pulbere care poartă numele: Orientul Apropiat. FINANCIAL TIMES propune o viziune cauzală a actualei situaţii. Violenţa armată excesivă pedepseşte populaţia civilă a Libanului - conform ligicii războiului – pentru escapadele criminale ale miliţiilor Hisbollah şi ale puterilor din umbră. Ambele părţi , în modalităţi diferite - par a fi încurajate de vidul diplomatic instalat în Orientul Apropiat. Un motiv pe nedrept neglijat al acestui vid îl constituie haosul din Irak care paralizează administraţia Bush împiedicînd Statele Unite să impună în regiune un concept radical nou al valorilor libertăţii.”

„Vigilenţi la perfidia diavolului” se intitulează , în traducere aproximativă amplul reportaj publicat tot de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG . In aceste zile tensionate, impresiile culese de ziaristul KARL PETER SCHWARZ de vizita făcută la mînăstirea Neamţ şi la schiturile monahale, echivalează cu popasul într-o oază de linişte, credinţă şi pace. Fotografiile ce însoţesc articolul confirmă impresia iar textul publicat în chenar , exprimă bilanţul întîlnirii ziaristului occidental cu călugării ortodocşi : înainte păcatele oamenilor erau pedepsite dar Uniunea Europeană le consideră acum drepturi ale omului - afirmă un călugăr care nu se teme de aderarea României la Uniunea Europeană fiindcă ateismul exportat de occident poate fi compensat prin credinţa ce dăinuie în răsărit. De altfel în subtitlu reportajul lui Karl Peter Schwarz se referă explicit la înnoirea prin spiritualitate monahală şi la reînflorirea ortodoxiei în România.