Un trecut nedigerat

„România îşi rumegă trecutul ei nedigerat” este traducerea cvasi metaforică a titlului unui amplu articol publicat în cotidianul NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Autorul corespondenţei întrevede în recentele alegeri prezidenţiale, în care un socialist reformist şi un conservator provenit din fosta clasă privilegiată a sistemului comunist s-au înfruntat, oglinda situaţiei politice actuale a ţării. Impresia – rezumată de subtitlul articolului, este demonstrată apoi pas cu pas. Opinii ale unor politologi sau jurişti români, precum Alina Mungiu-Pippidi, Elena Iorga ori Dan Voinea, deţin funcţia unor argumente convingătoare.

De altfel,deja în ediţia de miercuri a cotidianului DIE WELT, Voinea, fostul procuror în procesul intentat soţilor Ceauşescu, a relevat existenţa unor incongruenţe grave în „istoriografia Revoluţiei” ca şi în cea a perioadei post-revoluţionare. El deplînge nepermisa amînare a scoaterii la lumină a unor adevăruri, datorată şi prelungitei prezenţe la putere a lui Ion Iliescu. Faptul că, în pofida a tot ceea ce s-a întîmplat în ultimii 20 de ani, România nu se află azi acolo unde se află Belarus, pare a ţine de un miracol, crede Alina Mungiu-Pippidi.Citată este, în cuprinsul relatării, şi comparaţia făcută între Iliescu şi Lukaschenko.

Iar cîtă vreme Iliescu va continua să tragă sforile în cel mai organizat partid politic, el va avea grijă ca o autentică confruntare cu trecutul să nu se producă – au mai precizat partenerii de dialog ai ziaristului elveţian.

Această tergiversare le-a îngăduit foştilor nomenclaturişti şi securişti, în baza vechilor contacte, să-şi ţeasă noi reţele de influenţă; să obţină accesul la capital; să deţină un potenţial financiar şi economic apt să le permită să influenţeze decisiv peisajul mediatic, de ale cărui servicii au nevoie, nu în cele din urmă, şi politicienii.

Ultima parte a relatării se opreşte asupra desfăşurării recentelor alegeri prezidenţiale, analizînd şi cîteva din actele acestui spectacol electoral, simptomatic pentru situaţia politică a ţării. Iar retorica anticomunistă a lui Traian Băsescu nu pare nici ea a fi ajutat prea mult România să progreseze îndestul pe calea elucidării trecutului ei, în pofida succeselor înregistrate (integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană).

Concluzia articolului conţine o undă de scepticism: Tinerii (precum Elena Iorga) aşteaptă în zadar un candidat la preşedinţie, provenit din tînăra generaţie, pentru care binele comun să fie mai mult decît o vorbă goală, menită doar să-i asigure acestuia mai multe voturi.

Din ceva mai îndepărtata Mare Britanie, THE INDEPENDENT se opreşte şi el asupra momentului jubiliar al Revoluţiei Române, făcînd următorul bilanţ: După 20 de ani, euforia din 1989 s-a spulberat. Ţara luptă în continuare împotriva sărăciei şi a corupţiei. Minorităţile sunt discriminate în diverse feluri, dar nu datorită politicii de stat. România a fost primită în Uniunea Europeană şi priveşte atît spre vest cît şi spre est. Sistemul juridic corespunde normelor europene chiar dacă în praxisul de zi cu zi, şchiopătează în urma acestora. Dar deşi mai sunt multe de făcut, România de azi este o cu totul altă ţară, una mult mai bună decît cea de acum 20 de ani. Ea nu are o istorie ca cea a Poloniei sau Cehiei dar şi premizele au fost mult mai rele decît ale celor două ţări foste comuniste.

"Nu ne-am însuşit destul de bine regulile democraţiei" este unul din subtitlurile amplului interviu cu Victor Stănculescu, realizat în spitalul închisorii Jilava din Bucureşti, de două ziariste germane.Textul este publicat vineri, 25 decembrie, în ediţia online a revistei germane "FOCUS".Printre dezvăluirile făcute de fostul general se strecoară şi unele opinii ale condamnatului despre politică, morală, istorie şi despre ultimii 20 de ani. Între altele, impresia că pntru a învăţa cum funcţionează o autentică democraţie europeană, România ar mai avea nevoie de încă 20 de ani.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M.Iancu