Un virtuos al indignărilor legitime

Se poate întîmpla uneori ca sufletele nobile să aibă nevoie totuşi de nişte ani spre a putea da la iveală, cu asupra de măsură, reala lor valoare. Premiza contrazice sentinţa lui Corneille din celebra tragedie Le Cid, al cărei erou medieval, în luptă cu sarazinii, cotropitorii musulmani, şi-a dovedit de foarte timpuriu temeritatea şi virtuţile morale. Dar, spre deosebire de legendarul Don Rodrigo din pomenita piesă, Stéphane Hessel s-a acoperit de glorie foarte tîrziu, abia la vîrsta de 93 de ani, printr-un act de vitejie morală şi intelectuală, publicînd un manifest ce a făcut în cel mai scurt răstimp înconjurul lumii.

A fost cartea potrivită la momentul potrivit. Izbucnea Primăvara Arabă, se coagula Mişcarea Occupy, căreia cîteva din ideile şi apelurile lansate de Hessel aveau să-i dea consistenţă.

Cu nerv şi putere de convingere, cartea oferă răspunsuri şi dă un imbold celor ce stau încă pe gînduri, întrebîndu-se dacă să se angajeze în lupta împotriva strîmbătăţilor sociale, a mercantilismului şi economismului excesiv, îndoindu-se că acest angajament poate duce la o schimbare. Pentru Hessel, cea mai rea este indiferenţa şi deja din acest simplu motiv, angajamentul, indignarea, îi sunt preferabile.

Cărţulia numărînd vreo 30 de pagini în original, vîndută la preţul modic de 3 euro a devenit peste noapte un best seller mondial. Nonagenarul ei autor şi-a adjudecat spectaculos, datorită acestui succes de librărie, lipsit de precedent, o celebritate, de care ar fi meritat să se bucure aprioric, pur şi simplu în virtutea reuşitelor şi meritelor sale profesionale şi diplomatice, ieşite din comun, principiilor etice pe care le-a promovat şi apărat cu vehemenţă şi eroism, de pe baricadele stîngii, precum şi aventuroasei sale vieţi.

Trecut în nefiinţă în noaptea de 26 spre 27 februarie 2013, la Paris, Stéphane Hessel s-a născut la Berlin, la 20 octombrie 1917, încă în plin război mondial, înaintea luării cu asalt a Palatului de Iarnă de la Sankt Petersburg de către bolşevici. Tatăl său, Franz Hessel, un evreu botezat şi devenit protestant, era scriitor. Împreună cu Helen, mama lui Stéphane, şi cu scriitorul Henri-Pierre Roche, Franz Hessel era implicat într-un ménage à trois, imortalizat în romanul şi apoi în filmul Jules et Jim. Stéphane părăseşte la vîrsta de 7 ani Germania, împreună cu familia, se stabileşte la Paris, urmează liceul, îşi încheie studiile de filozofie, este licenţiat al institutului de elită Ecole Normale Supérieure. În 1939 este mobilizat, se alătură Forţelor Franceze Libere, dar în 1944 este arestat de Gestapo şi deportat la Buchenwald.

După Eliberare este detaşat la Secretariatul General ONU, colaborează la redactarea Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Ulterior este angajat în misiuni diplomatice în Vietnam şi Algeria, este reprezentantul permanent al Franţei pe lîngă Naţiunile Unite, revine în Franţa angajîndu-se în misiuni de cooperare şi ajutor.

De-a lungul vieţii şi carierei sale a frecventat cercurile artiştilor şi intelectualilor vremii, i-a cunoscut pe Chagall şi pe Picasso, pe Jean Paul-Sartre, a aderat la principiile politice ale stîngii, susţinîndu-l pe actualul preşedinte al Franţei, Hollande.

Dar abia manifestul intitulat Indignaţi-vă i-a dăruit celebritatea, încurajîndu-l să scrie încă un manifest sub forma unui dialog, intitulat „Angajaţi-vă!”.

În dialogul cu Aung San Suu Kyi, publicat la editura Don Quichotte pledează pentru o Birmanie liberă, cu Edgar Morin stă de vorbă despre Căile Speranţei, carte apărută la Editura Fayard. Editura Seuil republică antologia de poezii realizată şi semnată de Stéphane Hessel, iar Point-Seuil, îi publică memoriile. Fără a reedita succesul manifestului „Indignaţi-vă” fiecare din aceste volume a avut parte de o excelentă primire.

În ultimii doi ani, Stéphane Hessel a fost invitatul unor festivaluri literare, al unor emisiuni televizate, a susţinut conferinţe şi prelegeri răspunzînd, pînă la epuizare, solicitărilor. Şi, nota bene, a refuzat toate drepturile de autor.

Cu energia, cu entuziasmul, cu pledoariile sale în favoarea angajării în lupta pentru o lume mai dreaptă, chiar dacă articulate uneori de pe poziţiile discutabile ale stîngii, Stéphane Hessel a acţionat concomitent împotriva cinismului şi indiferenţei politice, a conformismului, tabuurilor şi ipocriziei.

A vorbit într-o emisiune televizată, cu puţin timp înainte de a trece în nefiinţă şi despre moartea care i-a dat de cîteva ori tîrcoale. A mărturisit că s-a pregătit să o întîmpine cu aceeaşi încredere pe care i-a inspirat-o propria viaţă.