1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Unde este luminiţa de la capătul tunelului?

Rodica Binder9 ianuarie 2012

Anul 2012 a moştenit şi crizele din 2011: criza europeană a datoriilor, deriva spre dictatură a Ungariei, dezastrul elen, carenţa de credibilitate şi demnitate a preşedintelui Germaniei, Christian Wulff

https://p.dw.com/p/13gV4
Illustration - Verschiedene deutsche Tageszeitungen, wie Mitteldeutsche Zeitung, Sächsische Zeitung, Die Welt, Frankfurter Allgemeine, liegen zur Presseschau bereit, aufgenommen am 23.11.2009 in Leipzig (Wischeffekt). Foto: Jan Woitas
Imagine: picture-alliance/dpa

Dar înainte de toate Europa. Drumul ei spre unitatea politică pare mai lung ca niciodată, în pofida discursurilor euforizante şi încurajatoare, care atribuie crizei datoriilor şi virtuţi unificatoare. Dimpotrivă - continuă PARIS NORMANDIE - criza a îndepărtat Marea Britanie şi mai mult de Europa, aceasta din urmă şi-a dovedit în faţa întregii lumi mai degrabă neputinţa decît voinţa de solidaritate, ceea ce a făcut vizibile şi carenţele de democraţie. Situaţia este imprevizibilă, preşedintele Comisiei UE este scump la vedere, rosturile preşedinţiei UE prin rotaţie rămîn ininteligibile, Comisia UE vrea să reglementeze totul, de parlament nu ascultă nimeni.

Adio şampanie, Bună ziua tristeţe ! exclamă TAGESSPIEGEL, comentînd revenirea la cenuşia ordine de zi a summiturilor crizei. Actualul tête à tête de la Berlin, între Merkel şi Sarkozy, ar trebui să demonstreze dorinţa comună a cuplului de a aplica deciziile summiturilor anterioare. Conform voinţei gazdei germane, care trece drept arhitecta-şefă a Europei, la ora actuală, UE ar trebui să se transforme într-o Uniune a stabilităţii, lui Sarkozy nemairămînîndu-i altceva de făcut decît să promoveze şi la el acasă această viziune. Ceea ce nu-i va fi uşor, devreme ce nu este cîtuşi de puţin sigur că Franţa va putea ancora în Constituţia ei o frînă a datoriilor după model german. Mai grav este, că planurile comune ale cuplului franco-german riscă să fie date peste cap de veştile alarmante sosite din Grecia.

Unde, conform publicaţiei pariziene LE MONDE DIPLOMATIQUE criza a luat dimensiuni „barbare”, unde a început marşul forţat înapoi spre mizerie, după cum scrie taz, de la Berlin, care constată că statul elen este realment falit.

Scenariile apocaliptice au conjunctură, mai ales după ce FMI, scrie DIE PRESSE, nu mai crede în capacitatea reală a Atenei de a scoate ţara la liman, din care motiv fondul monetar solicită măsuri şi mai severe de austeritate.

Ipoteza ieşirii Greciei din zona Euro este tot mai des invocată, dar cine vrea să o ia în calcul trebuie să se gîndească şi la consecinţe - atrage atenţia TAGESSPIEGEL.

Iar cum un rău nu vine niciodată singur, în timp ce Uniunea Europeană face eforturi supraomeneşti pentru a salva ţări membre de la faliment, tot ea asistă, paralizată, la inimaginabila naştere a unei dictaturi în chiar sînul ei. În aceşti termeni comentează ziarul francez LA REPUBLIQUE DES PYRENEES situaţia din Ungaria.

Neputinţa Uniunii Europene în faţa derivei maghiare nu se datorează unei lipse de voinţă ci de instrumente apte să intervină în cazul în care un stat membru încalcă principiile statului de drept şi ale comunităţii, atrage atenţia EL PAIS .

Chiar dacă tratatul de la Lisabona prevede unele sancţiuni, în practică acestea pot fi lesne ocolite, adaugă ziarul spaniol citat, avertizînd Bruxelles-ul să intervină totuşi neîntîrziat spre a stopa autoritarismul instituit la Budapesta. La aceasta se adaugă şi alunecarea ţării spre pragul falimentului.

Dar ce vrea Ungaria?se întreabă de la faţa locului MAGYAR NEMZET şi află consternantul răspuns: Puterile din lumea finanţelor nu tolerează ca o oaie să se îndepărteze prea mult de turmă spre a-şi rezolva problemele cum crede ea de cuviinţă. Dacă Ungaria ar fi lăsată în pace, calea aleasă de ea ar fi una accesibilă, în pofida dificultăţilor. Ştim cît de riscantă este actuala situaţie, dar mai ştim şi că ţara ar avea totul de pierdut dacă ar capitula necondiţionat. Stim ce vrea FMI. Dar ce vrea naţiunea maghiară? A sosit momentul ca ea să se înscrie la cuvînt.

La cuvînt s-au înscris în răstimp tot mai mulţi lideri ai opoziţiei germane, dar şi cîţiva din rîndurile partidelor de coaliţie guvernamentală, care cer preşedintelui Christian Wulff să părăsească Palatul Belvedere. Cererile s-au înmulţit după ce s-a aflat că a recurs la ameninţări la adresa unor publicaţii, în contextul dezvăluirilor de către presă a unor neregularităţi, comise în timpul cît a fost premier al landului Saxonia Inferioară.

Recentul interviu acordat de Wulff televiziunii germane, urmărit de aproape 12 milioane de cetăţeni, nu a clarificat lucrurile. Dimpotrivă, le-a încurcat şi mai mult. Cert este, că preşedintele nu vrea să demisioneze, drept care luni, DER SPIEGEL publică pe copertă portretul împricinatului şi dedesubt deviza În funcţie cu demnitate.

Numai că, tocmai al doilea termen al sintagmei, şi anume cu demnitate este şters cu cerneală roşie. Dosarul Wulff este departe de a fi încheiat şi el va continua să focalizeze atenţia editorialiştilor chiar dacă preşedintele, care pare a nu-şi da seama de gravitatea atitudinii sale, crede că peste un an, întreaga afacere va fi fost dată uitării…

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M. Iancu