Unde nu ajută statul, ajută voluntarii

Când Ungaria a închis granița cu Serbia, mii de oameni au rămas blocați la Horgos. Aveau numai bagajele personale și nimic altceva. Dar grupuri de voluntari din Ungaria și din țările apropiate i-au ajutat pe refugiați cu pături, saltele și corturi.

Barierele lingvistice au fost depășite cu ajutorul vorbitorilor de arabă și farsi, care s-au oferit să ajute. Aici, Yahya Abdullah, un student sirian în Ungaria, ajută refugiații în gara Keleti din Budapesta. Acesta ne-a povestit că pentru familiile care ajung aici este ”o alinare să poată vorbi cu cineva în limba lor maternă, după atâta extenuare”.

La Tovarnik, Croația, voluntarii polonezi și germani le oferă refugiaților, într-un minibus, o masă caldă. Unul dintre refugiați le mulțumește oamenilor cu suflet mare pentru prânzul care în sfârșit înseamnă altceva decât sardine, pâine și biscuiți. Grupul de voluntari gătește cel puțin de trei ori pe zi.

Tot la Tovarnik, Croatia, niște copii pleacă de la un centru de distribuție cu o cutie cu apă. Și aici, voluntarii au cumpărat alimente și băuturi de la un magazin din zonă, din banii personali și din donații.

Cisternele cu apă sunt o raritate, așa că locuitorii au pus la dispoziție câteva surse de apă din jurul centrelor pentru refugiați, pentru ca oamenii să poată să se spele. Dar refugiații se pot baza și pe un hambar din zonă, unde își pot încărca telefoanele mobile. Unii voluntari îi lasă chiar să se conecteze la internet prin hotspot.

O mare parte din călătoria refugiaților se reduce la stat la cozi. Uneori, așteptatul trenului sau autobuzului se întinde pe mai multe zile, astfel încât odată ajunși la coadă, oamenii nu mai vor să se miște din loc. Crucea Roșie a organizat un centru de distribuție la Tovarnik, însă voluntarii le duc refugiaților mâncare și apă la coadă, pentru ca aceștia să nu-și piardă locurile.

Cei care ajung ultimii sunt de obicei și cei care au nevoie cel mai mult de ajutor. Famiile cu copii se deplasează mai greu decât cei singuri, iar voluntarii ajută 24 de ore din 24. ”Astăzi nu am mâncat nimic,” spune Nezir Likaj, voluntar croat. ”Am băut cafea în loc de cină și Red Bull la micul dejun. Dacă am noroc, o să dorm vreo trei ore după amiază”.

Un centru de refugiați a fost organizat într-o zonă de tranzit, în momentul în care Slovenia a refuzat să mai primească refugiați din Croația. Nezir Likaj ne-a povestit că refugiații nu aveau parte de servicii medicale, pentru că nici medicii croați și nici Crucea Roșie slovenă nu aveau permisiunea să intre în zonă pentru câteva zile. Nezir Likaj a pus bani de la el ca să ajute.