Uninominal american pe fond de Bush în Ţara Sfântă

Stânga europeană continuă să-l ridice pe Obama pe scut, felicitîndu-se pentru caracterul radical al opoziţiei candidatului democrat la preşedinţia americană faţă de tentativa administraţiei SUA de a exporta democraţia în Irak, eliberînd această ţară, prin forţa armelor, de tirania lui Saddam. Pentru Sueddeutsche Zeitung din Muenchen, de pildă, e clar că, "în pofida victoriei lui Hillary Clinton în alegerile preliminare din New Hampshire", Obama e, deocamdată, „învigătorul” actualei campanii electorale americane. Fiindcă, potrivit ziarului, Obama ar fi iscat „o amplă mişcare populară, determinînd milioane de oameni, prin apel nu doar la raţiune, ci şi la sentimente şi afecte, să purceadă în căutarea unui nou centru politic”.

Se înţelege din context că ar fi vorba de „un centru” situat „mult mai” la periferia stângii, decît cel real.

Bush în Israel

Pe lîngă campania electorală americană, observatorii occidentali mai consacră spaţii largi editorialelor referitoare la istorica vizită a preşedintelui american George Bush în Orientul Mijlociu.

Neue Zuercher Zeitung din Elveţia evocă între altele declaraţiile lui Bush privind „garanţiile de securitate pe care alianţa cu America le oferă securităţii Israelului ca stat evreu”. Ultimele două cuvinte deţin o pondere specială. Fiindcă, după cum relevă ziarul din Zuerich, „a reieşit deja de la Annapolis, că palestinienii nu sunt încă dispuşi să accepte caracterul evreiesc al statului israelian”.

Cotidianul consemnează concomitent cererea adresată de Bush Israelului, de a desfiinţa aşezările edificate fără aprobare oficială în ţinuturile de pe malul apusean al Iordanului.

Diverse ziare îşi exprimă scepticismul. „Volksstimme” din Magdeburg consideră că speranţa lui Bush conform căreia ar exista o reală şansă de pace în regiune nu ar fi împărtăşită de mai nimeni.

In schimb, Frankfurter Allgemeine Zeitung scoate în evidenţă ceea ce ziarul consideră a fi un progres incontestabil. Faptul că "ambele părţi se arată gata să abordeze cele mai presante" aspecte ale conflictului: graniţele (viitorului stat palestinian), Ierusalimul (în calitate de capitală a două state diferite) şi repatrierea refugiaţilor (palestinieni; de cei evrei din statele arabe nu mai e vorba decît în Israel).

Unii observatori sugerează necesitatea unui arbitraj în genul celui comis cândva la Viena. Împachetîndu-şi solicitarea într-o formulare ceva mai diplomatică, Badische Zeitung din Freiburg bunăoară cere în fapt un dictat american. Ziarul respinge implicit argumentul preşedintelui SUA, potrivit căruia nu se poate impune în zonă o pace silită, întrucît această aparentă soluţie nu ar fi durabilă.

Vivacitatea unei democraţii declarate defunctă

In ce priveşte campania electorală americană, „Hollywoodul n-ar fi putut scrie un scenariu mai (palpitant) pentru debutul procedurii de selecţie a candidaţilor”, estimează un comentator estgerman, scoţînd în evidenţă surprizele în serie care s-au produs la scrutinele preliminare din Iowa şi New Hampshire. In cele din Vestul Mijlociu „cîştigaseră Obama şi Huckabbee, în est, Clinton şi John McCain cel foarte vârstnic, declarat perdant încă de anul trecut, cînd i s-au terminat banii de campanie.

Frankfurter Rundschau semnalează neaşteptata „renaştere” din cenuşa propriei campanii a fostei first lady, Hillary Clinton. Ziarul de stânga din Frankfurt remarcă talentul ei şi-al lui Obama „de a mobiliza masele” şi se felicită că democraţilor le merge mai bine decît obosiţilor republicani.

Pentru Tageszeitung din Berlin o victorie republicană după 8 ani de administraţie Bush ar fi de-a dreptul apocaliptică. Criteriul ziarului e simplu. Huckabee e predicator baptist, Mitt Romney mormon, iar John MacCain "un războinic", care s-a pronunţat în favoarea campaniei irakiene.

Unii comentatori europeni admit totuşi că vivacitatea democraţiei americane e de invidiat.

Handelsblatt din Duesseldorf susţine că democraţia de pe peste ocean "n-a mai fost de mult atât de proaspătă şi de vioaie".

Există şi mult show în campania electorală americană", nuanţează Berliner Zeitung, admiţînd însă, că, "din patru în patru ani, se pune în mişcare, la baza societăţii americane, un proces democratic, la care partidele europene nici nu îndrăznesc să viseze. Dacă ar face-o ar fi în realitate un coşmar. Ar fi visul urît al funcţionarilor despre un sistem în care cetăţenii înşişi, iar nu activiştii de partid hotărăsc cine anume să-i conducă". E vorba, se-nţelege, de uninominalul în stil american pus faţă în faţă cu listele de partid ale europenilor. Şi e uluitor câtă dreptate poate să aibă ziarul berlinez.

În ce-o priveşte, „Hillary a reuşit să-şi modifice imaginea de fiinţă rece şi calculată, punctînd”, cu lacrimi suprimate şi sentimente cu greu ţinute în frîu, „în special în rîndul femeilor”, relevă Westfaelische Nachrichten.

Cotidianul conservator german Die Welt constată sec, că lui Obama nu i-a mai ţinut formula „tînăr neconsumat în luptă cu dura carierieristă”. Şi ziarul pune degetul rană, observînd că, „n-ar fi exlus, ca radicalismul antiirakian pe care mizează Obama, o carte altfel imbatabilă în Europa, să nu fie tocmai atuul cîştigător într-o Americă, al cărei izolaţionism aparţine trecutului”.