Uniunea Europeană extinsă - un "story" de succes?

Uniunea Europeană încetează la 1 mai să mai fie clubul exclusiv al celor 15. Extinderea ei, demult programată, intens pregătită , va aduce un suflu nou în spaţiul vechiului continent dar nu va fi lipsită şi de unele surprize atît plăcute cît şi neplăcute. Cu toate acestea comisarul european pentru problemele extinderii Günter Verheugen este optimist afirmînd că Uniunea Europeană va funcţiona bine şi de acum înainte.

Optimism de circumstanţă sau expresia unei autentice convingeri ? Indiferent de substratul afirmaţiei , Günter Verheugen pare a avea motive de încredere în viitorul unei Uniuni Europene care cu începere de la 1 mai , numără 25 de membri. Procesul seamănă cu aşa numitul big bang astronomic, cu acea explozie originară după care universul nostru a început să se dilate. Impulsul decisiv al procesului care continuă - dat fiind că nu toţi candidaţii la aderare pot face parte cu începere de la 1 mai din Uniunea Europeană - a fost dat în decembrie 2002.

Aventura extinderii, aceatsa fiind cea mai mare din istoria Uniunii, promite nu numai să fie încununată de succes , ci deţine prin natura ei o masivă pondere istorică .

Günter Verheugen consideră că acum în sfîrşit după peste cinci decenii,

consecinţele naţional socialismului şi ale războiului în această zonă a Europei au fost depăşite. Pentru ţările cuprinse între Marea Baltică şi Marea Neagră începe acum o îndelungată perioadă de pace, securitate şi de creştere a bunăstării.

Instituţiile europene de la Bruxelles Strasbourg şi Luxemburg sunt pregătite să facă faţă extrem de complexelor procese şi probleme pe care le va ridica în viitorul foarte apropiat o Uniune numărînd 455 de milioane de oameni - cea mai mare piaţă integrată din lume.

Foarte dificilă a fost pregătirea celor opt foste ţări comuniste pentru primire, şi de aceea Verheugen a ţinut să precizeze că aceste state au realizat o performanţă copleşitoare , ele şi-au transformat radical sistemele lor politice, economice şi sociale pentru a corespunde exigenţelor pe care le ridică primirea lor în Uniunea Europeană. Vor exista neîndoielnic şi dificultăţi de adaptare, vor surveni probleme la care nu ne-am gîndit .Dar, putem garanta o funcţionare fără impedimente şi de acum înainte a Uniunii Europene.

Mai puţin bine pregătţiţi decît instituţiile europene pentru a face faţă procesului real al extinderii par a fi cetăţenii Uniunii Europene, care nu au încă antrenamentul mental necesar - atît în vechile ţări membre cît şi în cele noi. Creşterea economică va fi evident mai puternică în ţările proaspăt primite dar şi vechii membri vor putea profita de avantajele liberului schimb şi al exporturilor.

Uriaşul val al extinderii nu a luat cu sine însă alţi doi candidaţi dornici de a face parte din Uniune: Bulgaria şi România, cărora le-ar surînde şansa aderării lor în 2007 .

Şi despre aceste două candidate Günter Verheugen are o opinie pozitivă.

"Ambele ţări au făcut progrese reale dar în acelaşi timp trebuie să ţinem cont de faptul că pentru cele două state , poziţiile au fost mai dificile din start. - Observaţia este valabilă mai ales în cazul României, la adresa căreia au fost exprimate foarte multe critici - un lucru care se cere înţeles dar în acelaşi timp trebuie să adăugăm , din spirit de corectitudine, că românii au avut cea mai cumplită moştenire comunistă - cea a regimului Ceauşescu. Si acest regim al lui Ceauşescu a aruncat ţara foarte mult înapoi."

Pe lista candidaţilor la valul următor figurează Croaţia cu care Comisia Uniunii Europene urmează să înceapă negocierile şi Turcia a cărei aderare este încă extrem de controversată în rîndul vechilor membri ai Uniunii.Cert este că pentru foarte multă vreme de acum , frontiera de vest a fostei Uniuni Sovietice va fi frontiera de est a Uniunii şi de aceea prevăzători, demnitarii de la Bruxelles au elaborat deja o politică a apropiatei vecinătăţi europene.