Uniunea Europeană faţă în faţă cu imigraţia

Planul urmăreşte în special reducerea fluxurilor migratoare din bazinul Mediteranean, printr-o cooperare cu statele de origine şi de tranzit şi restabilirea astfel a imaginii unei Europe fortareaţă.

UE doreşte de asemenea dezvoltarea proiectelor cu Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR). Raportat la ”tragediile umane ce au loc pe Mediterană”, UE doreşte ca ţarile de tranzit să poată acorda azil sau să-i trimita înapoi pe imigranţii veniţi din Africa şi care urmăresc să se stabilească in Europa.

Comisia Europeană şi Olanda au anunţat la finele lui septembrie ca sprijină acţiuni UNHCR pentru dezvoltarea unui sistem de azil national. Pe de altă parte, ideea Italiei- confruntată in această vară cu un val de imigranţi debarcaţi pe insula siciliană Lampedusa- de a crea centre de tranzit unde UE să poată examina cererile de azil nu a fost acceptată.

De cinci ani, UE a adoptat măsuri minimale în materie de protecţie si de primire a emigrantilor, un fişier al solicitanţilor de azil (Eurodac) şi o reglementere(Dublin II) care oferă primei ţări tranzitate responsabilitatea analizării cererilor solicitanţilor de azil .

Viza fiind principala modalitate de a controla fluxurile migratoare, acest plan incită statele membre la crearea de consulate comune. În condiţiile în care acestea nu aplica neaparat aceleaşi metode de acordare a vizelor, se permite astfel călătoria în întregul spaţiu Schengen.

In 2007 se va crea o baza de date privind acordarea vizelor, ce va contine o fotografie numerică dar si amprente digitale. Ideea acestei măsuri a fost susţinută de Italia şi Spania, acestea din urmă considerând-o un mijloc de a reduce numarul de imigranţi ilegali.