USL, ca stat în stat

Ultimul Raport al Comisiei Europene pentru România adoptat în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare cuprinde şi solicitarea Comisiei de a cere demisia parlamentarilor cu decizii definitive de incompatibilitate pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu toate acestea, Senatul (majoritatea USL) a respins marţi solicitarea Agenţiei Naţionale de Integritate de încetare a mandatului senatorului Mircea Diaconu, deşi Înalta Curte dăduse o decizie definitivă privind incompatibilitatea acestuia. De altfel, însăşi supunerea la vot a fost un abuz, întrucît Senatul (sau Camera deputaţilor, după caz) nu trebuie decît să ia act de o decizie finală a ÎCCJ care constată situaţia de incompatibilitate în care se află un parlamentar.

Practic, majoritatea USL a supus dezbaterii şi votului o decizie finală a instanţei supreme, pe care a negat-o. A recurs la acest tertip pentru a-şi "motiva" decizia, aducînd în discuţie valoarea ca actor a lui Mircea Diaconu. Propagarea acestui mesaj în rîndul electoratului a fost desigur un succes: era pus în discuţie nu senatorul, ci actorul Mircea Diaconu. Ce mare lucru că un actor de talia lui a încălcat legea – doar nu a furat, ca alţi parlamentari, nu a fost acuzat de corupţie, ci de o "simplă" incompatibilitate cu statutul de senator, acesta a fost mesajul transmis de USL.

Comisia Europeană a anunţat prin purtătorul de cuvînt Mark Grey că regretă decizia Senatului României de a nu da curs unei sentinţe definitive a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Oficialul european a amintit de asemenea de solicitarea Comisiei cuprinsă în ultimul raport MCV privind rezolvarea cazurilor de incompatibilitate din parlament.

Trăim vremuri în care actuala majoritate parlamentară se comportă ca fiind stat în stat, trecînd cu buldozerul peste hotărîri ale Justiţiei, ameninţînd cu chemarea procurorilor la raport, subminînd autoritatea altor instituţii ale statului. Dacă USL se comportă acum în acest fel, la ce ne putem oare aştepta după alegerile parlamentare din 9 decembrie, în situaţia în care ar obţine o majoritate mai mult decît confortabilă de 60% din mandate?

Revenind la Mircea Diaconu, exemplar ca studiu de caz, trebuie să ne întrebăm dacă chiar nu se poate sancţiona în nici un fel acest abuz al Senatului. Trebuie să existe instituţii care să poată interveni în astfel de cazuri.

Preşedintele ANI, Horia Georgescu, a anunţat miercuri că a sesizat CSM în legătură cu acest conflict constituţional între puterile statului, explicit între puterea legislativă şi puterea judecătorească. El şi-a exprimat încrederea că CSM va sesiza Curtea Constituţională, singura instituţie în măsură să tranşeze acest conflict.

Practica majorităţilor noastre parlamentare de a-şi apăra colegii în faţa justiţiei pentru faptele lor are o istorie bine cunoscută. Dar a nesocoti o decizie a Curţii Supreme, care nu spune în fond decît că un senator trebuie să plece, pe motiv de incompatibilitate, asta e o premieră care nu prevesteşte decît practici viitoare la fel de nefaste.