Vânzare, cumpărare, cooperare – înarmarea Chinei este o parte a politicii externe a Beijingului

Mai întâi, Beijingul a invitat Pakistanul să coopereze la producţia a 400 de avioane de luptă de tip J-7, o variantă a jeturilor ruseşti MIG-25. Beijingul mai plănuieşte şi un proiect militar comun cu Jakarta pentru fabricarea de rachete cu rază scurtă de acţiune. Alex Vatenka, jurnalist al publicaţiei de specialitate londoneză „Jane’s Defence Weekly“, vede în politica Beijingului o strategie anume:

„Afacerile cu armament ale Chinei au început odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, la început în colaborare cu republicile ex-sovietice. China încearcă să obţină cât mai multă tehnologie de armament. Astăzi Beijingul este cel mai mare cumpărător de arme importate din Comunitatea Statelor Independente CSI. Pe de altă parte China a început aproape concomitent cooperarea şi coproducţia în domeniul tehnicii de armament cu diverse state partenere, precum Pakistanul, Iranul şi state din Orientul Mijlociu. Efuziunile Chinei se concentreză asupra Uniunii Europene pentru a o convinge să ridice embargoul de arme impus. Pe de o parte China caută să obţină cât mai mult hardware şi armament finit, iar pe de altă parte, pentru a putea coopera în acest domeniu cu cât mai multe ţări – aceasta este strategia şi pentru China singura opţiune acceptabilă“, a subliniat Vatenka.

Cu toate acestea, afacerile cu armament ale Chinei nu se orientează doar după principii economice. Ţara are şi alte interese. Ceea ce reiese din oferta făcută Islamabadului, o ofertă de parteneriat în producţia de avioane de tip J-7. Alex Vatenka explică:

„Dacă privim mai atent putem observa că oferta Beijingului a urmat la scurt timp după ce Pakistanul a cumpărat din Statele Unite avioane de tip F-16. Este foarte probabil ca Beijingul să aibă în vedere pe cale ocolită tehnologia înaltă de armament a americanilor. Statele Unite sunt în această privinţă foarte susceptibile. Plec de la ideea că americanii vor avea grijă ca tehnologia lor să nu ajungă în mâinile chinezilor.“

În acest context se ridică întrebarea dacă politica de înarmare a Chinei poate fi oprită printr-un blocaj mondial în domeniul armamentului de înaltă tehnologie, deoarece există suficienţi producători şi vânzători care se orientează doar după profit, ca Rusia şi Israelul, iar China se pricepe de minune să ademenească alte ţări pentru cooperare.

Întrebat care este opinia sa cu privire la influenţa pe care o astfel de politică de înarmare a Chinei o poate avea pe plan mondial, Alex Vatenka se arată foarte rezervat:

„Lucrurile sunt în plină desfăşurare. Fiecare putere regională din Asia încercă să-şi maximalizeze influenţa. Ceea ce face ca şi Japonia să intre în joc. Japonia va începe să se gândească la o modificare a constituţiei, pentru a rămâne un partener atrăgător în politica internaţională. Cred că asa se va întâmpla.“