Valoarea energetică a proteinelor

Din experimentele pe animale şi din studii cu oameni este cunoscut că atât la alegerea alimentelor, cât şi la cantitatea de alimente consumată, aspectul cel mai de seamă este un consum adecvat de proteine. Altfel spus, omul mănâncă până când este preluată o cantitate anumită de proteine. Aşa s-ar putea explica succesul dietelor cu proporţie mare de proteine.

Studiul ştiinţific

O echipă internaţională de cercetători a arătat că un hormon de saţietate, ce poartă numele PYY, înăbuşă foamea ca răspuns la preluarea proteinelor. PYY este produs după o masă în intestin, de unde intră apoi în circuitul sangvin. În cadrul studiului, subiecţii au primit o masă care conţinea ori multe proteine, ori multe grăsimi, ori mulţi hidraţi de carbon.

În toate cele trei variante, valoarea calorică conţinută în raţie a rămas constantă. După aceea, participanţii la test au fost chestionaţi, trebuind să aprecieze în ce măsură s-au săturat. Cei care au preluat mai multe proteine au prezentat cel mai evident grad de saţietate. La aceştia s-a înregistrat şi cea mai mare creştere a concentraţiei hormonului PYY în sânge.

Experimente pe şoareci au dus la aceleaşi concluzii. S-a constatat de asemeni că, pe termen lung, animalele supuse unei diete bogate în proteine au avut mai puţin ţesut gras decât cele cu alimentaţie mai bogată în grăsimi şi glucide.

Dovada ultimativă

Dovada definitivă a faptului că hormonul PYY joacă un rol de seamă în senzaţia de îndestulare a fost adusă de specialişti, atunci când au folosit şoareci modificaţi genetic, care nu mai puteau produce deloc PYY. Aceşti cobai au mâncat în mod evident mai mult decât confraţii lor, inclusiv din hrana bogată în proteine şi au devenit curând de două ori mai graşi. Injectarea de PYY a împiedicat acest efect; animalele cu supragreutate chiar au slăbit din nou. Şi apoi, dacă injecţiile cu PYY au fost întrerupte, şoarecii s-au îngrăşat din nou.

Puţine proteine, mănânci mai mult

Studiul aduce o explicaţie de natură moleculară a observaţiei conform căreia o alimentaţie cu conţinut prea mic de proteine duce la un consum ridicat de alimente. Specialiştii vorbesc de „un prag al proteinelor“. Societăţile specializate în probleme de nutriţie din Germania, Austria şi Elveţia recomandă ca valoarea energetică a proteinelor să constituie doar 8 până la 10 % din totalul de calorii pe care îl conţine raţia alimentară, un surplus putând dăuna sănătăţii.

Autorii studiului – ale cărui rezultate au fost publicate în revista „Cell Metabolism“ - opun acestor valori ideale altele, care există în realitate. Ei afirmă că pragul proteinelor în valoarea energetică este de aproximativ 16 % în ţările occidentale şi până la 30 % la populaţiile care încă mai trăiesc din vânătoare şi culesul produselor naturale. Conform celor mai recente recomandări – cu adevărat surprinzătoare! - ale autorităţilor americane din sectorul alimentar, valorile cuprinse între 10 şi 35 % nu sunt deloc dăunătoare sănătăţii.