Valoarea libertăţii

Iar Washingtonul a supărat Beijingul, anunţând că intenţionează să vândă Taiwanului arme în valoare de şase miliarde şi jumătate de dolari", relevă ziarul francez La Republique des Pyrenees, analizând deteriorarea raporturilor sino-americane.

Valuri mari face mai nou anunţul american vizând eventualitatea unei întâlniri a lui Obama cu Dalai Lama, liderul spiritual al tibetanilor ocupaţi şi anexaţi de China comunistă în anii 50 ai veacului trecut. Perspectiva acestei întâlniri a şi suscitat proteste vehemente din partea Beijingului, reluate de mai toate ziarele occidentale.

Danezul Berlingske Tidende evocă în context furia unei Chine tot mai încrezute, mai sigure pe ea, datorită succesului ei economic, care, să nu uităm totuşi, că este un stat comunist, cu un sistem monopartit, acţionând dur contra disidenţei religioase şi politice.

La Repubblica

din Roma reduce dimensiunile conflictului la imaginea unui „tangou" al celor două mari puteri, pe care partenerii, China şi SUA, „l-ar dansa în deplină cunoştinţă de cauză, ba apropiindu-se, ba îndepărtându-se unul de altul". În acest joc de glezne, Republica Populară n-ar avea de ales „decât să protesteze virulent, când vine vorba de Dalai Lama, pentru a-şi rămâne credincioasă sieşi şi sistemul ei naţional-comunist". La rândul său Obama ar fi silit să mizeze pe cartea chineză „spre a demonstra că nu şi-a pierdut elanul ideologic". Dar, dincolo de micile gâlcevi, ambii parteneri ar şti, potrivit ziarului italian, că nu s-ar putea „desprinde unul de altul".

The Times

din Londra extrage conflictul din derizoriul politic cotidian şi pune degetul pe rană. La mijloc e vorba de „o valoare fundamentală, cea a libertăţii”, scrie ziarul, o „valoare care constituie însăşi temelia occidentului, ba chiar a ordinii mondiale civilizate”. O întâlnire a lui Obama cu liderul spiritual tibetan, care ar avea loc „în ciuda deplasării echilibrului global de forţe" în favoarea Chinei comuniste, „ar întări această valoare. Întâlnirea ar aminti de suprimarea brutală a revoltei tibetane din 1959, care l-a obligat pe Dalai Lama să ia calea pribegiei". Şi „ar semnaliza că America, naţiunea indispensabilă pentru securitatea globală, nu permite nimănui să-i prescrie cu cine discută", mai scrie Times.

Valuri mari continuă să suscite iminentul faliment al Greciei şi grijile pe care le-au iscat buzunarele sparte şi înşelăciunile autorităţilor elene privind soarta monedei europene. Unii comentatori pledează în favoarea ajutorării Greciei, în interesul consolidării spaţiului euro, în vreme ce alţi observatori subliniază că escrocheria şi risipa nu trebuie răsplătite.

În fine, spaţii ample continuă să se aloce intenţiei guvernului german de a achiziţiona informaţii furate despre autorii unor evaziuni fiscale. Contra unei sume de două milioane şi jumătate de euro ar urma să fie cumpărate datele care să permită urmărirea penală a 1500 de germani care au sustras taxe fiscului depunându-şi banii, la adăpostul secretului bancar, în conturi elveţiene.

În această chestiune părerile continuă să fie pe cât de aprige pe atât de împărţite. Der Standard din Viena respinge criticile la adresa responsabililor germani şi deplânge o prezumtivă „duplicitate a dezbaterii" cu privire la dreptul statului de a se transforma într-un tăinuitor ordinar de bunuri şterpelite, precum CD-ul cu informaţii furate. La urma urmei, statul, afirmă cotidianul austriac, ar recurge şi în alte cazuri la încălcări ale drepturilor civice. De pildă spre a-i putea judeca pe mafioţi or a preveni atentate teroriste.

Din contra, ziarul berlinez Die Welt deploră precipitarea cu care liderii germani au luat decizia achiziţiei datelor sustrase. Cotidianul mai relevă că, de vreme ce 43 la sută din germani se opun achiziţiei CD-ului, nici populismul politicianist nu justifică recursul la principiul potrivit căruia scopul ar scuza mijloacele, „un demers de natură să încurajeze pe viitor comiterea altor delicte similare".

O opinie identică exprimă şi Neue Zürcher Zeitung. Ziarul elveţian ilustrează, indirect, valoarea libertăţii, scoţând în evidenţă diferenţa dintre un stat de drept şi o dictatură. Potrivit unui economist, citat de ziarul din Zürich, „în statul de drept, autorităţile sunt publice şi li se cere se fie transparente, iar cetăţeanul e particular (şi înzestrat cu dreptul de-a i se respecta sfera privată). În dictaturi e invers".

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Cristian Ştefănescu