Valorile morale în vremuri de criză

Dacă este adevărat că actuala criză economică îşi are rădăcinile mai adînci într-o criză a valorilor morale, atunci de aici ar trebui să pornim. Relativizarea credinţei, a adevărului, a binelui în general şi a binelui comun în particular a săpat tot mai adînc la temelia valorilor. Iar pentru că în ultimii 20 de ani am căzut în patima unui consumism agresiv, rezolvarea crizei înseamnă pentru mulţi dintre noi revenirea la standardele aceluiaşi consumism. Atît, şi nimic mai mult.

Însă datele pe care ni le oferă realitatea imediată nu sînt în măsură să ne dea prea multe speranţe. Voi dezvolta în continuare cîteva exemple.

Dintre tinerii care au intrat în prima linie a vieţii politice puţini se dovedesc a fi şi valoroşi. Altfel spus, puţini dintre ei au un alt discurs şi un alt comportament politic decît veteranii partidelor lor. Ceilalţi s-au înregimentat, fără a opune nici cea mai mică rezistenţă, aşa numitei „discipline de partid”. În fapt, tinerii politicieni au învăţat din mers jocul de glezne, obedienţa, practica „serviciului contra serviciu” şi regulile jocurilor de culise.

Cînd vorbim despre valori şi promovarea acestora, domeniul prioritar este desigur acela al educaţiei. Dacă

vom parcurge unele date statistice, realitatea este încurajatoare. Iată un exemplu:

Anul acesta, rata de promovare a examenului de bacalaureat a fost de aproape 80%, cu 2,7% mai mare decît anul trecut. Mai mult decît atît, 64% dintre absolvenţii de liceu au promovat bacalaureatul cu note între 8 şi 10. În cîteva judeţe, între care Mehedinţi, Botoşani şi Suceava, rata de promovabilitate s-a apropiat de 100%, ca şi în anul trecut.

Dincolo de aceste date statistice, realitatea din sistemul nostru de învăţămînt arată cu totul altfel. Mulţi elevi de liceu reuşesc să promoveze bacalaureatul, iar mai departe să se înscrie în învăţămîntul superior în primul rînd printr-o infuzie de meditaţii luate în particular, plătite cu bani grei de părinţi. Odată ajunşi la o facultate, foarte mulţi dintre ei consideră că „greul a trecut”. Diplomele universitare ajung astfel să fie în multe cazuri doar un paravan în spatele căruia se ascund incompetenţa, neprofesionalismul şi mai ales deruta.

Piaţa muncii îi absoarbe şi pe aceştia, sau pe o parte dintre ei, însă după cu totul alte criterii decît cele strict valorice. Educaţia aceasta, pe care aş numi-o „educaţia fără suflet”, contribuie şi ea la perpetuarea criteriilor ilicite prin care un absolvent cu studii superioare, total nepregătit, ajunge să fie angajat, mai ales în sectorul bugetar, în defavoarea unui licenţiat bine pregătit.

Nepotismul, sistemul clientelar şi bine cunoscuta şpagă ţin loc de profesionalism şi buna orientare în viaţă.

Cînd am folosit expresia „educaţia fără suflet” m-am referit la sistemul de învăţămînt în general, care implică deopotrivă factorul politic, profesorii, elevii, dar şi părinţii.

Cînd toţi aceşti subiecţi ar avea unul şi acelaşi orizont, atunci am putea spera la înscrierea noastră pe lungul drum al recuperării valorilor morale. Însă acum sîntem în criză, şi în orice situaţie de criză tarele societăţii se arată cu o virulenţă sporită.

Autor: George Arun
Redactor: Laurentiu Diaconu-Colintineanu