Vatican - 75 de ani
11 februarie 2004Publicitate
Acum 75 de ani, la 11 februarie 1929, au fost semnate acordurile de la Lateran, prin care lua naştere statul papal Vatican. Prin semnăturile cardinalului secretar de stat Pietro Gasparri şi a primului ministru de atunci al Italiei, Benito Mussolini, se punea capăt unei perioade de relaţii reci între tînărul stat Italia şi conducerea bisericii. Într-un concordat a fost stabilită baza legală a relaţiilor dintre Vatican şi Italia, contract care, într-o formă modificată în 1984, este valabil şi astăzi.
Vaticanul este acum loc de pelerinaj religios şi totdeodată obiectiv turistic. Statul este atît de mic, încît cine se află în Piaţa Sf. Petru nu ştie pe unde trece graniţa: "Unde se sfîrşeşte Statul Vatican? Nu ştiu, trebuie să ghicesc. Poate acolo, la Sant'Angelo? Cred că acolo se sfîrşeşte." Eroare. Acolo este deja Italia. Cînd cobori din Piaţa Sf Petru şi traversezi o trecere de pietoni, ai părăsit statul papal şi ai intrat în Italia.
Andreas Englisch, biograful german al Papei, descrie atmosfera de aici: "Este fără îndoială unul din locurile cele mai pline de mister din lume, în care timpul pare să fi rămas suspendat. Este puţin ca în castelul din "Frumoasa din pădurea adormită", unde există pur şi simplu alte reguli..."
Vaticanul este ultimul stat din Europa în care există un suveran absolut. Conform articolului 1 din constituţia Vaticanului, Papa întruneşte într-o persoană puterea legislativă, executivă şi judecătorească. Dincolo de zidurile groase se află nu numai reşedinţa lui, grădinile lui şi celebrele muzee. "Statul oraşului Vatican" - cum sună denumirea oficială - are şi o gară, o poştă, o farmacie, cîteva magazine şi... cea mai mică, dar cea mai plină de culoare armată din lume. În uniforme stil renaştere şi cu lănci forjate artistic, stă de pază la intrările Vaticanului garda elveţiană. Garda sugerează o atitudine paşnică. Dar, la nevoie, dacă persoana Papei trebuie apărată, gardiştii - bine instruiţi în tehnica de luptă corp la corp - pot interveni. Armele nu sunt la vedere, dar sunt la îndemînă, undeva, după colţ.
Cea mai mică ţară din lume are şi un post de radio, care emite pe tot globul şi al cărui şef este cel mai renumit din lume - ne asigură Eberhard von Gemmingen, directorul programului german de la Radio Vatican: "Papa este redactorul-şef şi directorul programului, dar, slavă Domnului, el nu se amestecă niciodată. Noi nu vrem să instruim lumea cu forţa, ci încercă să introducem în programul nostru temele care sunt importante în lumea bisericii".
Relaţiile dintre Vatican şi Italia sunt destinse, chiar amicale. Dar, ca între vecini, se mai iscă uneori mici conflicte. De exemplu, atunci cînd statul papal nu vrea să respecte reglementările italiene pentru construcţii sau cînd refuză să plătească taxele pentru evacuarea apelor uzate. Mici enervări apar mereu şi cînd este vorba de competenţa tribunalelor. Vaticanul a cedat italienilor lupta împotriva faptelor penale minore. De exemplu, hoţii de buzunare activi în Piaţa Sf Petru sunt daţi pe mîna justiţiei italiene. Faptele grave sunt judecate de justiţia Papei, respectiv clasate repede şi fără multă zarvă. Cetăţenii Vaticanului, în jur de o mie la număr, sunt protejaţie de judecătorii străini. Cetăţenia, însă, nu este de durată. Ea este acordată numai pe perioada unui loc de muncă în statul papal.
Vaticanul este acum loc de pelerinaj religios şi totdeodată obiectiv turistic. Statul este atît de mic, încît cine se află în Piaţa Sf. Petru nu ştie pe unde trece graniţa: "Unde se sfîrşeşte Statul Vatican? Nu ştiu, trebuie să ghicesc. Poate acolo, la Sant'Angelo? Cred că acolo se sfîrşeşte." Eroare. Acolo este deja Italia. Cînd cobori din Piaţa Sf Petru şi traversezi o trecere de pietoni, ai părăsit statul papal şi ai intrat în Italia.
Andreas Englisch, biograful german al Papei, descrie atmosfera de aici: "Este fără îndoială unul din locurile cele mai pline de mister din lume, în care timpul pare să fi rămas suspendat. Este puţin ca în castelul din "Frumoasa din pădurea adormită", unde există pur şi simplu alte reguli..."
Vaticanul este ultimul stat din Europa în care există un suveran absolut. Conform articolului 1 din constituţia Vaticanului, Papa întruneşte într-o persoană puterea legislativă, executivă şi judecătorească. Dincolo de zidurile groase se află nu numai reşedinţa lui, grădinile lui şi celebrele muzee. "Statul oraşului Vatican" - cum sună denumirea oficială - are şi o gară, o poştă, o farmacie, cîteva magazine şi... cea mai mică, dar cea mai plină de culoare armată din lume. În uniforme stil renaştere şi cu lănci forjate artistic, stă de pază la intrările Vaticanului garda elveţiană. Garda sugerează o atitudine paşnică. Dar, la nevoie, dacă persoana Papei trebuie apărată, gardiştii - bine instruiţi în tehnica de luptă corp la corp - pot interveni. Armele nu sunt la vedere, dar sunt la îndemînă, undeva, după colţ.
Cea mai mică ţară din lume are şi un post de radio, care emite pe tot globul şi al cărui şef este cel mai renumit din lume - ne asigură Eberhard von Gemmingen, directorul programului german de la Radio Vatican: "Papa este redactorul-şef şi directorul programului, dar, slavă Domnului, el nu se amestecă niciodată. Noi nu vrem să instruim lumea cu forţa, ci încercă să introducem în programul nostru temele care sunt importante în lumea bisericii".
Relaţiile dintre Vatican şi Italia sunt destinse, chiar amicale. Dar, ca între vecini, se mai iscă uneori mici conflicte. De exemplu, atunci cînd statul papal nu vrea să respecte reglementările italiene pentru construcţii sau cînd refuză să plătească taxele pentru evacuarea apelor uzate. Mici enervări apar mereu şi cînd este vorba de competenţa tribunalelor. Vaticanul a cedat italienilor lupta împotriva faptelor penale minore. De exemplu, hoţii de buzunare activi în Piaţa Sf Petru sunt daţi pe mîna justiţiei italiene. Faptele grave sunt judecate de justiţia Papei, respectiv clasate repede şi fără multă zarvă. Cetăţenii Vaticanului, în jur de o mie la număr, sunt protejaţie de judecătorii străini. Cetăţenia, însă, nu este de durată. Ea este acordată numai pe perioada unui loc de muncă în statul papal.
Publicitate