Veşti bune privind protecţia climei

În ceea ce priveşte protecţia climei, există o tendinţă îmbucurătoare. De 5 ani scade constant concentraţia de clor din stratosferă, substanţă ce contribuie considerabil la degradarea ozonului. Gazul s-a ridicat decenii de-a rîndul în atmosferă cu cloro-fluoro-carbonii degajaţi din spray-uri şi agenţi frigorifici. Proscrierea substanţelor c.f.c. pe plan global îşi arată aşadar efectul.

Faptul că cercetătorii germani au înregistrat pierderi de ozon deasupra polului nord se explică probabil prin temperaturile extrem de joase care domnesc în prezent în stratosferă. Există două tendinţe contradictorii: pe de-o parte scăderea concentraţiei clorului atrage o diminuare clară a degradării stratului de ozon. Pe de altă parte, frigul din stratul superior al atmosferei anulează efectul pozitiv obţinut prin restricţiile impuse asupra substanţelor c.f.c. Procesul are loc în felul următor: La temperaturi foarte scăzute, deasupra Arcticei se formează nori polari stratosferici. La minus 80° C în aceştia condensează gaze şi molecule de acid azotic. Dacă frigul se intensifică, norii devin mai grei şi coboară în straturi mai apropiate de pămînt. În felul acesta stratosfera pierde şi acid azotic. Or, acidul azotic contribuie substanţial la neutralizarea agresivilor radicali de clor, care se formează de asemeni în nori din alţi compuşi, inofensivi, de clor.

Cercetătorii din Bremen au descoperit întîmplător scăderea severă a acidului azotic în iarna aceasta, întrucît se aflau în regiune cu un avion de efectuat măsurători. Ei tocmai măsurau cu spectrometrul lor concentraţia gazelor în atmosferă, pentru ca apoi să verifice aparatele de bord ale noului satelit climatologic „Aura”. Le-a atras atenţia faptul că în straturile cele mai înalte ale atmosferei, relevante pentru degradarea ozonului, nu mai exista deloc acid azotic. În schimb, în straturile mai joase concentraţia acestuia era mult crescută. Dar de aici acţiunea lui benefică asupra golului de ozon nu mai putea avea loc.

Cercetătorii zonelor polare măsoară de 40 de ani temperaturile din straturile înalte ale atmosferei. Pînă acum nu au existat niciodată temperaturi atît de joase deasupra Arcticei ca în această iarnă, cînd a fost bătut şi recordul de acum 5 ani. Oamenii de ştiinţă nu cunosc încă factorii care determină scăderile mari de temperatură din stratosferă. O explicaţie posibilă s-ar afla în efectul de seră: căci, în măsura în care straturile inferioare ale atmosferei se încălzesc datorită mai ales a bioxidului de carbon, straturile superioare se răcesc.

După estimarea cercetătorilor germani din Bremen şi Potsdam, efectul benefic al interdicţilor privind substanţele c.f.c. asupra stratului de ozon se va face pe deplin resimţit abia către jumătatea secolului nostru. Ceea ce este sigur este că suntem pe calea cea bună.