2016 este un an pierdut din punct de vedere economic

Economia Republicii Moldova a avut mult de suferit în ultimii ani de pe urmă instabilității politice, accentuate și de crizele regionale. Investigația fraudei bancare, care a afectat grav țara, este într-un proces de lungă durată și deocamdată nu a adus rezultate palpabile pentru cetățeni. De asemenea, aceasta a dus și la răcirea relațiilor cu partenerii de dezvoltare, iar ultima vizita a unei misiuni a Fondului Monetar Internațional a rămas, în pofida declarațiilor celor de la guvernare, la fel de neclară și incertă.

Deutsche Welle a realizat un interviu cu Veaceslav Negruță, ex-ministru al Finanțelor al Republicii Moldova, în care am încercat să aflăm care este situația de facto în economia țării, dar și despre evoluțiile viitoare în rezolvarea principalelor probleme cu care se confruntă Chișinăul.

DW: Dle Negruță cum comentați rezultatele ultimei vizite ale Misiunii FMI în Moldova și când va fi deblocată asistența externă de care foarte mult are nevoie țara?

Veaceslav Negruță: În cele 10 zile în care FMI a fost la Chișinău, s-au discutat teme de interes public și care vor fi incorporate în acel eventual memorandum de politici publice economice și financiare, care probabil va fi semnat între R. Moldova și FMI. Sunt câteva teme în care nu sunt suficiente 10 zile pentru a le aborda în complexitatea lor, respectiv misiunea urmează să transmită un comunicat de presă după ce vor fi finalizate, de la distanță, toate discuțiile la Washington. R. Moldova poate să obțină acest acord cu FMI la nivel de înțelegere de echipă, probabil poate chiar săptămâna aceasta sau cel târziu până la sfârșitul lunii iulie. Tot din aceste considerente, Banca Mondială, probabil, nu va acorda acea operațiune financiară prevăzută pentru 2016 până nu există și decizia consiliului director al FMI. Tehnic vorbind, la Washington, consiliul director ar putea să ia decizii față de un eventual acord cu R. Moldova în octombrie sau noiembrie, adică după alegerile prezidențiale.

Avem nevoie de un memorandum cu FMI pentru că, din păcate, un memorandum este unica formulă existentă prin care se poate impune acestei guvernări coerență în politici economice, financiare și sociale, ceea ce lipsește cu desăvârșire cel puțin ultimii trei ani. Ceea ce s-a întâmplat – lipsă de direcții, lipsă de viziune, de claritate în a înțelege și a diagnostica corect și adecvat situația – a jucat festa R. Moldova și acum trebuie să revenim la politici care sunt asumate de guvernări, indiferent care sunt. Doar FMI mai poate impune acestei guvernări astfel de abordări. Din păcate, actualmente acesta este colacul de salvare.

Un program pentru trei ani, așa ne spune FMI, într-un format discutat este ceva mai excepțional ca aranjament de finanțare. Eu nu exclud că acest aranjament va presupune și o componentă de finanțare acordată direct în bugetul de stat. Tradițional FMI oferă mijloace financiare către Banca Națională pentru completarea rezervelor valutare, dar din ceea ce am văzut aranjamentul propus de FMI este de tip extins - finanțare a Fondului și credit finanțare, din care o componentă poate să o aloce direct în bugetul de stat. Bugetul este acum într-o situație complicată și delicată datorită neregulilor depistate în 2014-2015, frauda bancară și miliardele scoase în afara țării, deci transpunerea poverii financiare a întregii țări pe sectorul public a distorsionat întreaga macroeconomie, iar Guvernul, ministerul Finanțelor, este în goană de a plăti resurse foarte scumpe pentru a putea onora plățile sociale și salariile.

DW: Este deja cunoscut că frauda din sistemul bancar a lovit foarte puternic în economia țării. Totodată, în pofida unor noi dezvăluiri, noi nu vedem deocamdată când miliardele vor fi recuperate sau dacă așa ceva va fi posibil. De ce se tărăgănează acest proces și ce s-a întâmplă în sistemul bancar de la Chișinău?

V. N.: Sectorul bancar din R. Moldova duce, actualmente, o lipsă enorm de mare de credibilitate, care a fost pierdută într-o perioadă relativ scurtă datorită jafului bancar. Aceasta este legată de incertitudinea care planează asupra sectorului bancar, plus amplificarea acesteia cu supravegherea specială aplicată celor mai mari bănci, care dețin 70% din capitalul bancar, la care se adaugă alte trei bănci care se află în procedură de insolvabilitate și lichidare. Partenerii arată foarte clar că riscurile nu au fost eliminate, practicile proaste care au existat încă mai sunt utilizate în băncile din sistem, avem o problemă mare cu transparența acționariatului. Acest sistem netransparent este acel cămătar al Guvernului care îi acordă împrumuturi la dobânzi enorm de mari, ceea ce ne face să credem că în spatele acestor acționari netransparenți sunt funcționari, politicieni, cei care coordonează anumite procese politice, financiare și economice pe intern. De aici și vine această rezistență de a nu face regulă în sectorul bancar, pentru că ei mai folosesc anumite resurse financiare.

Toate lucrurile trebuie să fie impuse din exterior până la urmă, să avem schimbare și în legislație, dar și în implementarea acesteia ca să redobândească acest sistem bancar credibilitatea de altă dată în primul rând a propriilor cetățeni, ca să fie siguri că banii puși acolo nu dispar peste noapte. Trebuie divizat lucrul ce ține de investigația fraudei. Urmează al doilea raport Kroll, care va suplini cu detalii primul raport. O foaie de parcurs tematică în acest sector trebuie să rezulte și din memorandumul cu FMI, inclusiv din recomandările care parvin de la partenerii de dezvoltare. Trist ar fi dacă miliardele ar reveni în țară și ar fi legalizate într-un fel în procesul accelerat de privatizări de active, ceea ce ar fi incorect. Asta înseamnă că cineva cu banii deponenților sau din rezervele valutare se face proprietar al unor active destul de serioase în așa-numitul proces de privatizare accelerată.

Eu cred că optimism încă este, recuperarea unei părți este posibilă, dar pentru asta e nevoie de instituții scoase din captivitate, active în a-și aplica mandatul legal, dar și de oameni nedirijați, independenți.

DW: Sistemul bancar din R. Moldova a fost demult ca o „vacă de muls” pentru politicieni, iar criza nu a apărut peste noapte. Dvs. ați fost Ministrul Finanțelor în Guvernul de la Chișinău și ați putut influența cumva criza din sistem. Aveți careva regrete că nu ați reușit?

V. N.: Ceea ce ține de Ministerul Finanțelor. Instituția a făcut exact tot ce prevede norma legală, chiar dacă nu are competență de reglementare a sectorului bancar. În toate rapoartele și comunicările noastre, inclusiv din 2011, cu toate instituțiile statului abilitate cu funcții de control, supraveghere, există corespondență și toate lucrurile au fost fixate. Au fost chiar tentative ca aceste scrisori să dispară. Eu, ca Ministru, am informat permanent instituțiile abilitate, dar nu s-a făcut nimic și, din această cauză, am decis să demisionez. Din acest punct de vedere nu am ce îmi reproșa și nu am regrete.

Ministerul Finanțelor a arătat că există riscuri, când anumite grupuri în încercarea de a prelua controlul în anumite entități bancare, de fapt, mizau de a prelua controlul asupra unor fluxuri financiare și rezerve care ulterior au dus la insecuritate economică, financiară a R. Moldova.

DW: Dar ce trebuie să facă Banca Națională a Moldovei, care a jucat un rol primordial în schemele de delapidări?

V. N.: BNM trebuie să fie ca o instituție independentă. Pentru aceasta e nevoie de o conducere independentă. Ce avem noi acolo? Un guvernator relativ nou, dar cu o conducere veche. Deci, acest guvernator nu are propria echipă care să demonstreze independența prin acțiuni și decizii. Așteptăm să avem celelalte două funcții de vice guvernatori, care, teoretic, ar putea da încrederea că la BNM se întâmplă lucruri bune. Deocamdată Parlamentul zădărnicește această procedură.

De asemenea, putem vorbi de acel consiliu de supraveghe de la BNM, prevăzut în noua lege cu privire la această instituție. Și, din nou, din cei șapte membri, patru sunt numiți de Parlament și vedem că apartenența politică va fi dominantă. Funcțiile BNM nu țin doar de partea de supraveghere. Obiectivul de bază al BNM este stabilitatea prețurilor, iar aceasta se realizează prin mecanismul de țintire a inflației. Vedem descreșterea anunțată a ratei de bază, cu un tempoul relativ mare, care a fost redusă până la 10%.

Este un semnal de constatare a tendințelor deflaționiste care sunt în economie, respectiv ne așteptăm că inflația prognozată inițial de BNM va fi sub acest target, poate chiar la sfârșit de an să ajungem la 3-4% inflație anuală. Și aici avem o doză de risc. O inflație controlată în intervalul de până la 10%, într-o economie în curs de dezvoltare, este normală din punct de vedere al motivației activităților economice decât a proceselor deflaționiste. Așteptăm ca BNM se va conduce de aceste tendințe, iar rata de bază va ajunge chiar la 6%-5% către septembrie, noiembrie.

Totodată, depinde ce va face banca cu rezervele obligatorii impuse băncilor comerciale care rămân 35%, ori acestea sunt mijloace distrase de la băncile comerciale și care pot să meargă în procesul de creditare a activităților economice. Cred că rezervele obligatorii ar putea fi diminuate de la 30 la 20%, poate spre sfârșitul lui 2016. Toate acestea vor servi o temelie pentru 2017-2018, paralel cu implementarea politicilor convenite cu FMI.

Deocamdată BNM nu a demonstrat că instituțional devine independentă. Politicul din păcate încă va avea o influență puternică asupra acestei instituții, iar dacă vorbim despre politici monetare, banca constată niște lucruri prin deciziile luate ce ține de monitorizarea și supravegherea sectorului bancar. Asta-i cam toată agenda BNM la moment.

DW: Societatea moldovenească este bulversată de știrea că întoarcerea miliardului va fi pusă pe seama contribuabililor și că cei care au făcut aceste scheme de spălări de bani nu vor fi pedepsiți. Cum va evolua situația în domeniul recuperării banilor dispăruți?

V. N.: Mingea este acum în terenul politicienilor și nu atât al instituțiilor statului. Dacă ne uităm atent, guvernarea având în scenariu anume această finalitate, adică preluarea și transpunerea datoriilor pe umerii contribuabililor, au forțat foarte repede un memorandum între BNM și Ministerul Finanțelor de aranjare a acestei garanții. Plus a încercat să elaboreze un proiect de lege, trecut prin Guvern fără multe discuții, pe care îl avem acum în Parlament pentru a fi discutat în următoarele zile. Aceste lucruri s-au întâmplat când guvernarea nu era în negocieri cu FMI. Noi nu putem spune că aceasta este o condiție impusă de Fond. Este o dorință și o necesitate vitală a acestei guvernări pentru a supraviețui.

Corect ar fi ca toată investigația, procedurile de lichidare a celor trei bănci să fie folosite pentru stingerea acestei datorii și nicidecum din contul cetățenilor. De asemenea, în discuțiile cu FMI, nu au fost prezentate alternative, ceea ce înseamnă că guvernarea și-a impus propriul punct de vedere, care nu este pe placul societății. Mă tem că parlamentarii sun prea dependenți de cei care au fost parte a acestei situații din sectorul bancar. Majoritatea din parlament nu are în actuala componență curaj pentru a spune nu acestui proiect de lege.

DW: Care sunt previziunile economice pentru acest an și când economia R. Moldova va reveni la normal?

V. N.: Din păcate, anul 2016 este un an pierdut din punct de vedere economic, anume din cauza tergiversării unui aranjamentul cu FMI. Actualmente, miza trebuie să fie concentrată în a salva anul 2017 sau 2018. De asemenea, conjunctura regională și mondială nu este atât de bună, respectiv să ne așteptăm la un miracol că Moldova va fi în creștere economică este un absurd. Avem o problemă mare ce ține de statistica oficială pe care o avem, iar fluxurile financiare, ping-pongul acesta de mijloace miliardice din 2014-2015 din conturi în conturi, din afară și interior au umflat sistemul de raportare și conturile naționale au captat această intermediere financiară în creștere economică, ceea ce este irelevant pentru R. Moldova și nu este o creștere reală pe care putem miza ulterior.

2016 din păcate va fi un an determinat în mare parte de condițiile din afară și roada agricolă, pentru că am mai zis că nu au existat și nu există încă politici economice și comerciale care să dea un imbold necesar exporturilor. Avem minus pe importuri, minus pe exporturi. Tehnic vorbind nu știu cum am putea salva anul și am putea obține plus pe PIB.

Pentru 2017 previziunile sigur că sunt incerte. Doar după ce vom avea un memorandum semnat și aprobat la bord vom avea o doză mai mare de certitudine. Pe de altă parte, contextul regional, din nou, își va lăsa amprenta pe viitoarele evoluții. Reformele care vor fi implementate conform memorandumului vor fi suficient de costisitoare politic, social, respectiv nu exclud anumite încetiniri de creștere cel puțin în ceea ce privește creșterea salariilor, pensiilor. În 2017 ne așteptăm la un val puternic de povară fiscală în creștere, combinată cu reduceri de cheltuieli pe filiera bugetară și sectorul public, respectiv aceasta ar trebui să ajusteze tot ce se numește economie și a o pregăti ulterior pentru o etapă post reforme. Aceste reforme întârziate sunt niște bombe întârziate. De exemplu, în sistemul de pensii și reforma administrației publice. Cu certitudine, acest tip de reforme nu poate fi realizat de o guvernare care nu are reformatori în interior. Orice reformă trebuie să aibă o locomotivă, un reformator care știe ce are de făcut. Această guvernare din umbră din păcate nu are așa potențial intelectual. Da, ea ar putea fi impusă din exterior, ar putea fi cerută inclusiv prin memorandumul cu FMI, dar asta nu înseamnă că reforma va fi eficientă. E una să bifezi că ai realizat, ai făcut o lege și alta este aplicarea acesteia și atingerea rezultatelor.