1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Verdictul Curţii Europene de Justiţie asupra Pactului de Stabilitate - o nouă şansă?

Bernd Riegert / Rodica Binder14 iulie 2004

Paznicii stabilităţii monetare în zona Euro au obţinut o victorie care îi va costa scump pe germani: Curtea Europeană de Justiţie cu sediul la Luxemburg a anulat decizia miniştrilor de Finanţe din ţările Uniunii Europene, din noiembrie 2003 prin care erau suspendate procedurile de rigoare împotriva Franţei şi Germaniei, state care au încălcat prevederile pactului de stabilitate monetară , prin depăşirea plafonului maxim al deficitului bugetar de 3%.

https://p.dw.com/p/B1ec

Motivul pentru care decizia luată anul trecut a fost anulată acum este infailibil: comisia Uniunii Europene nu fusese implicată în adoptarea amintitei hotărîri.

Verdictul dat de Curtea Europeană de Justiţie trebuie să fie avut efectul unei palme răsunătoare dată ministrului german de finanţe Hans Eichel şi colegilor săi care au încercat în noaptea de pomină din noiembrie trecut să scoată Germania şi Franţa de sub incidenţa strictă a Pactului de Stabilitate.

Deşi Eichel şi colegul său de dincolo de Rin se simţeau victorioşi, triumful lor a fost unul a la Phyrrus. Adevăratul învingător este Comisia Uniunii Europene ceea ce nu înseamnă cîtuşi de puţin că ea se va putea culca pe lauri.Dimpotrivă, de-abia acum începe răfuiala cu miniştrii de finanţe ai ţărilor din zona monetară euro. Confruntarea - deloc spectaculoasă - stă sub imperativul reformării în aşa fel a pactului de stabilitate încît prevederile acestuia să poată fi aplicate fără ca vreo intervenţie a Curţii Europene de Justiţie să mai fie necesară.

Situaţia nu ar fi poate atît de gravă dacă exact cele două ţări care obţinuseră în noiembrie 2003 un fals cîştig de cauză - Franţa şi Germania - nu ar deţine împreună jumătate din forţa economiei europene. Hans Eichel îşi doreşte la fel ca şi omologul său francez , o diluare a criteriilor severe ale pactului, stabilite in 1997. Ironia destinului face ca atunci tocmai Germania să fi fost cea care şi-a împins partenerii să adopte aceste criterii drastice de stabilitate monetară. Cert este că Hans Eichel nu va izbuti să modifice nici măcar cu o miime plafonul impus deficitului bugetar - fatidicele 3 procente. Aceasta din varii motive - între care şi acela că " aşa zisa rectificare" ar necesita consensul tuturor celor 25 de membri ai Uniunii Europene. Nu-i rămîne ministrului de finanţe german şi guvernului de la Berlin nimic altceva de făcut decît să -şi disciplineze politica financiară. Portugalia care a fost şi ea supusă procedurilor legate de depăşirea deficitului bugetar a izbutit în scurtă vreme să-şi asaneze bugetul. Eichel şi companionii săi latini - ministrul francez şi cel italian de finanţe - trebuie să accepte că nu mai pot uza de promisiuni şi false consolări pentru erorile şi indisciplina politicii bugetare. El trebuie acum să prezinte comisiei Uniunii Europene de la Bruxelles un proiect bugetar foarte clar şi convingător pentru anul 2005. Deocamdată rămîne un mister cum întrevede şeful german al finanţelor posibilitatea de a respecta întru totul criteriile pactului de stabilitate, care şi-a dovedit pe multiple planuri eficienţa: el obligă ţările membre la o disciplină bugetară , consolidează şi sporeşte pe pieţele financiare încrederea în modena euro. Că aşa stau lucrurile rezultă şi din faptul că toate disensiunile de pînă acum generate de nerespectarea unor criterii ale acestui corset, nu s-a repercutat negativ pe pieţele financiare. Verdictul dat de Curtea Europeană de Justiţie de la Luxemburg trebuie înţeles nu numai de miniştrii de finanţe ci şi de comisia Uniunii Europene drept o nouă şansă de a revigora şi fortifica criteriile pactului de stabilitate monetară.