Verticala impotenţei

La ce dezastru poate duce un sistem de acest tip s-a vădit mai nou, din pricina incendiilor din Rusia şi a incapacităţii autorităţilor locale şi regionale de a face faţă sinistrului. Mulţi analişti occidentali continuă să scoată în evidenţă defecţiunile majore ale sistemului rusesc, carenţe cu atât mai grave cu cât pun în pericol şi centralele nucleare din Rusia.

Cu toate acestea, Tageszeitung pare să ignore deficienţele sistemului politic rusesc. Cotidianul berlinez se foloseşte de prilej spre a trimite la riscul evitat al unor dezastre nucleare din Suedia şi Germania spre a sugera , indirect, utilitatea renunţării la energia nucleară. Ziarul ţine să evidenţieze în context vulnerabilitatea extremă a reactoarelor atomice în situaţii de cataclism natural.

Mai aproape de realităţile date, ziarul conservator The Times deplânge faptul că verticala puterii ruseşti se opreşte la premierul Putin şi nu-l include şi pe preşedintele ţării, Medvedev, care, în cei doi ani de exercitare nominală a funcţiei supreme, n-a reuşit defel să impună vreuna din reformele pe care afirmă că le-ar dori. Ziarul britanic îl compară cu fostul premier londonez John Major, despre care se spunea că ocupă fotoliul de şef al executivului fără să exercite însă nici o putere.

Şi La Repubblica din Roma comentează ameninţarea la care sunt supuse centralele nucleare ruseşti, şi prin extensie Rusia şi estul Europei, din pricina pădurilor incendiate. Ziarul reliefează furia cu care flăcările au cuprins pădurile moarte, infestate radioactiv, de la Briansk, spre a invoca spectrul catastrofei de la Cernobîl.

Tot la Cernobîl trimite şi ziarul berlinez Die Welt care observă că istoria se repetă şi "a ajuns din urmă Rusia", a cărei "politică informaţională" a rămas la fel de "mincinoasă" ca în 1986, deşi "ţara năzuieşte să-şi găsească un loc între naţiunile conducătoare ale acestei lumi".

Verticala puterii, care în Rusia s-a dovedit a fi una a impotenţei, nu afectează doar Rusia, ci e proprie tuturor statelor totalitare, dictaturilor şi regimurilor autoritare. Ea funcţionează, de pildă, şi în China, sau aiurea, agravând consecinţele pentru zonele calamitate de alunecări de teren, ploi torenţiale fără de sfârşit şi inundaţiile aferente.

În răstimp, alte ţări, cu democraţii formale, precum Pakistanul, sunt lipsite de un guvern civil înzestrat cu suficientă autoritate. În Westdeutsche Zeitung citim: "În vreme ce slabul executiv pakistanez s-a văzut acoperit de ape, viitura i-a scos la suprafaţă pe talibani. Or, destabilizarea acestui fragil stat nuclear ar putea avea efecte incalculabile asupra Indiei şi Afganistanului. Iată motivul pentru care occidentul e pur şi simplu obligat să ajute. E vorba de o cursă contra cronometru împotriva inundaţiilor, a devastărilor şi a mizeriei, dar şi împotriva talibanilor", scrie ziarul renan.

Din fericire pentru dictatori, se mai găsesc însă şi comentatori de stânga în opinia cărora de vină pentru consecinţele de o gravitate ieşită din comun a dezastrelor din Rusia, Pakistan şi China nu sunt executivele acestor ţări, ci schimbarea climatică datorată exploatării globului.

Liberation de la Paris susţine bunăoară acest punct de vedere.

Şi tot în capitala Franţei, Le Figaro s-a lăsat contaminat de alerta din ziarele austriece şi germane, privind extinderea „pe furiş" a Uniunii Europene prin încetăţenirea, „pe uşa din dos", a unor etnici ai statelor membre ale Comunităţii. În ziarul parizian e vorba de această dată mai puţin de moldoveni, şi mai mult de „ungurii din Ucraina şi Voivodina" şi de bulgarii „din Macedonia sau Turcia". Dar şi acest cotidian apusean cere ca Uniunea să pună capăt „lărgirii tacite a Europei”, spre a-şi salva „scump plătita” reţea socială, ameninţată de „milioane de cetăţeni din afara Comunităţii care ar putea abuza de ea”.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Alexandra Sora