Viaţa ca o bicicletă

"Viaţa este ca o bicicletă" a spus cândva Otto von Habsburg, adăugând că, atâta vreme cât pedalezi, rămâi în şa, iar când te opreşti, cazi. Acum, fiul de împărat, un important martor al istoriei recente, un mare european totodată, om politic, scriitor şi publicist, a luat piciorul de pe pedale. Şi s-a oprit pentru totdeauna.

Otto von Habsburg a fost admirat şi respectat nu doar de mai marii lumii, ci şi de oamenii simpli din popor. Pe 20 noiembrie 1912 a văzut lumina zilei în Reichenau an der Raks şi, dacă în Austria n-ar fi fost abolită monarhia, ar fi devenit Kaiser. Dar transformările politice din ţara sa l-au determinat să ia, împreună cu familia, calea exilului.

Mai târziu, Habsburgii au fost deposedaţi de toate bunurile de către nazişti.

În aceşti ani, Otto von Habsburg se întâlneşte cu Churchill, e invitat de preşedintele Roosevelt în Statele Unite. Cu acesta din urmă şi alţi membri ai guvernului american, a purtat numeroase discuţii, arătându-se convins că cel de-al Treilea Reich nu va mai rezista mult.
Americanii, îşi aminteşte Otto von Habsburg, se aşteptau ca războiul să mai continue până în 1946.

Între 1940 şi 1944, fiul ultimului împărat al Austro-Ungariei a trăit în exil, în SUA, iar după război, fiind din nou nevoit să părăsească Austria, se stabileşte, din 1951, în Pöcking, în Bavaria, împreună cu soţai sa, prinţesa Regina de Saxa-Meiningen. Locuieşte până la moarte în casa cu numele "Villa Austria".

Aflat la noul său domiciliu, Otto von Habsburg renunţă oficial la tron, în 1961, dând curs unei solicitări a statului austriac.

" Ştiam că trebuie să fac asta. Voiam să fac politică", mărturiseşte mai târziu şeful Casei Regale de Habsburg. Din partea Uniunii Creştin-Sociale bavareze, CSU, a fost ales membru al Parlamentului European în 1979, implicându-se, timp de două decenii, în consolidarea instituţiilor europene şi susţinând puternic extinderea UE spre răsărit.

Că soarta nu i-a permis să devină împărat, trebuie să nu fi fost o problemă prea mare pentru el. "E cam cea mai neplăcută sarcină pe care o poţi avea", a precizat Otto von Habsburg referindu-se la obligaţiile pe care le presupune coroana. Şi, nu fără umor, a mai spus: "Dacă întâlnesc un om foarte prost, un măgar deci, în calitatea mea de parlamentar, pot să-l calific drept măgar. Dacă aş fi ajuns monarh, ar fi trebuit să-l numesc Excelenţă".

Autor: Nikolaus Neumaier, Medana Weident
Redactor: Petre M. Iancu