„Viaţa celorlalţi”

„Viaţa celorlalţi” - astfel se intitulează o peliculă germană, care concurează în prezent pentru premiile Oscar la categoria filme străine. „Viaţa celorlalţi” descrie într-un mod impresionant cum a lucrat poliţia politică comunistă, cum au fost spionaţi oamenii de către securiştii regimului redegist, cum au fost distruse vieţile acestor oameni intraţi în colimatorul STASI, aparatul represiv al Germaniei răsăritene. Filmul s-a folosit de informaţiile adunate la Oficiul berlinez pentru Studierea Arhivelor STASI. Luni, preşedintele Germaniei a efectuat acestui oficiu o vizită demnă de semnalat.

STASI avea un volum gigantic de arhive

„Cartoteca versiunii germane a CNSAS curpinde nu mai puţin de 5,4 milioane de fişe”, le-a explicat preşedintelui Horst Koehler şi soţiei sale Eva una din angajatele oficiului condus în prezent de Marianne Birthler.

Pe şeful statului german volumul gigantic al datelor culese şi depozitate de securitatea comunistă pentru a-i controla, şantaja şi reeduca pe oameni n-avea cum să nu-l impresioneze. Dar, dincolo de emoţia pe care a manifestat-o, vizita sa are înainte de toate o semnificaţie politică. Şefa oficiului federal, Marianne Birthler n-a întîrziat s-o identifice.

Preşedintele îndeamnă la continuarea procesului de clarificare a trecutului

„Preşedintele Republicii Federale lansează un semnal important împotriva celor, care ne cer să punem capăt elucidării trecutului”, a spus Birthler textual, exprimîndu-şi „bucuria de a-i putea relata şefului statului cîte ceva despre activitatea oficiului”.

Fosta disidentă anticomunistă şi militantă pentru drepturi civice şi democraţie din RDG a ţinut între altele să releve că oficiul pe care-l conduce elaborează în prezent materiale pentru şcoli şi profesori. Oficiul Birthler, care administrează arhivele STASI de la începutul anilor 90 se distinge între altele printr-o bogată muncă de cercetare istorică. In baza ei s-au clarificat unele prejudecăţi nutrite de apuseni cu privire la serviciile secrete răsăritene.

La rîndul său, Koehler a subliniat importanţa prezentării, cu tot cu amănuntele lor concrete, a destinelor individuale ale celor spionaţi de securişti, întru evidenţierea caracterului inuman al poliţiei politice comuniste.

Furia colectării de informaţii de care au dat dovadă cei peste 90.000 de ofiţeri ai STASI şi cei peste 100.000 de informatori ai lor l-a uluit pe şeful statului german. Oştirea nesfîrşită de banalităţi care se etalează în milioanele de dosare întocmite de securiştii estgermani e şi ea uimitoare, documentînd nu doar caracterul paranoic al sistemului ci mai cu seamă vocaţia lui totalitară.

Dosarul preşedintelui conţinea banalităţi

Koehler, fost înalt funcţionar vestgerman şi-a citit mai de mult propriul dosar pe care i l-a întocmit STASI. Potrivit lui, nu conţinea decît banalităţi. Dar preşedintele ştie bine cît de mare era diferenţa dintre el, ca occidental şi estgermanii spionaţi de poliţia politică, oameni pentru care însemnările din dosare putea uşor avea urmări fatale.

Oficiul este în continuare necesar

In cursul vizitei sale, Koehler a pus degetul pe rană, scoţînd în evidenţă necesitatea elucidării în continuare a trecutului comunist al Germaniei răsăritene. In replică la dubiile exprimate de foştii securişti, de simpatizanţii lor şi de unii vestgermani ignorînd proporţiile ororilor comuniste, preşedintele a afirmat clar şi răspicat că, pentru întărirea democraţiei e obligatorie menţinerea oficiului şi a celor 2.000 de colaboratori ai săi, chiar şi după 17 ani de activitate.

In fine, preşedintele Germaniei a salutat intenţia coaliţei guvernamentale de la Berlin de a le acorda victimelor mai sărace ale STASI o pensie viageră de 250 de euro lunar.