Victorie a la Pyrrhus în Germania?

„Primul cui la sicriul alianţei", titra joi Financial Times Deutschland. La mijloc este, în special, incapacitatea Angelei Merkel de a profita de majoritatea absolută a electorilor prezidenţiali provenind din rândul formaţiunilor ei guvernamentale, creştin-democrat şi liberal, spre a impune alegerea din primul tur a fostului premier saxon Christian Wulff.

Că Wulff a avut nevoie de trei tururi de scrutin spre a-l elimina din cursă pe principalul său contracandidat, Joachim Gauck, propus de stânga social-democrată şi ecologistă e cotat de mulţi analişti ca semn al degringoladei taberei guvernamentale. În context se scot în evidenţă voturile obţinute în repetate rânduri de Gauck din partea unora dintre electorii partidelor de centru-dreapta.

Cursul dramatic al primului scrutin prezidenţial german din istorie care s-a desfăşurat în condiţii de tensiune şi politizare maximă a luat unora, aşadar, piuitul. Altora minţile.

Cu toate acestea, nu sunt defel departe de adevăr comentatorii care afirmă că preşedintele, care s-a impus în final, a pierdut de fapt, întrucât şi-a văzut startul la şefia statului umbrit de voturile contracandidatului său.

"Gauck, nu Wulff e preşedintele inimilor", cel din urmă fiind "palid" în comparaţie cu fostul administrator al arhivelor STASI, afirmă Südkurier din Konstanz.

Alţii consideră că marele perdant al scrutinului e Merkel, împotriva căreia s-ar fi iniţiat în propriul ei partid o răzmeriţă. O revoltă „deschisă", după cum notează Münchner Merkur. Westfälische Nachrichten opinează, de asemenea, că Merkel ar fi „ marea înfrântă".

La fel judecă situaţia şi Recklinghäuser Zeitung precum şi RheinNeckar-Zeitung. Potrivit celui din urmă s-ar putea fixa încă de pe acum data calendaristică a debutului declinului cancelarului. Ar fi, potrivit ziarului, ziua de 30 iunie 2010, data scrutinului prezidenţial.

Destui observatori trimit la marele număr de personalităţi creştin-democrate rivale, îndepărtate rând pe rând de la putere de Merkel pentru a elimina orice pericol ameninţând menţinerea ei la cârmă. Între aceşti principi regionali potenţial periculoşi pentru cancelar şi îndepărtat ca atare, prin propulsarea întro-funcţie reprezentativă, e plasat şi Wulff.

Regăsim opinii similare şi în paginile cotidianului bavarez Süddeutsche Zeitung, precum şi în editorialele multor ziare de stânga. Thüringische Allgemeine, care ar fi vrut să-l vadă pe est-germanul Gauck la şefia statului îl bănuieşte pe noul preşedinte de insuficientă independenţă faţă de executivul condus de cancelar.

Alţi analişti reliefează că şi Gauck s-a lăsat el însuşi instrumentalizat, admiţând să concureze la cererea formaţiunilor de stânga împotriva lui Chrsitian Wulff.

Pe de altă parte, "scrutinul a clarificat situaţia Partidului Stângii", relevă General-Anzeiger din Bonn. Analizând incapacitatea postcomuniştilor de a se înţelege cu restul formaţiunilor de stânga asupra unui candidat comun, în speţă asupra pastorului Gauck, ziarul subliniază că segmente largi ale acestui partid au dovedit că nu sunt în stare şi nu vor să-şi asume trecutul.

Germania comunistă, scrie ziarul, "a fost un stat al nedreptăţii, care a plasat ideologia şi dorinţa menţinerii la putere mult deasupra libertăţii şi demnităţii omului". Refuzând să-i dea votul lui Gauck, „un fost disident anticomunist", care a preluat controlul arhivelor poliţiei politice estgermane STASI şi i-a dat în vileag pe foştii securişti şi informatori, „Partidul Stângii a contribuit indirect la alegerea actualului preşedinte", notează cotidianul german. Ceea ce, potrivit ziarului bavarez Mittelbyarische Zeitung, e o dovadă clară că acest partid nu e în măsură să fie cooptat la conducerea Germaniei federale.

La dreapta spectrului politic, Frankfurter Allgemeine Zeitung deplânge excesiva politizare a scrutinului şi mai cu seamă insinuările potrivit cărora libertatea votului ar fi fost umbrită de calculul politic. Iar ziarul berlinez Die Welt regretă că formaţiunile de centru-dreapta n-au acceptat propunerea social-democraţilor şi ecologiştilor de a-l plasa pe Gauck în fruntea statului.

În fine, şi vocile externe îşi articulează îngrijorarea iscată într-o fază grea de carenţele de autoritate şi de coeziune a alianţei guvernamentale germane. Corriere de la Sera din Milano constată bunăoară că Merkel, "femeia obişnuită să învingă" pretutindeni şi întotdeauna, „n-a fost niciodată atât umilită" ca în acest scrutin prezidenţial.

Iar la Varşovia, Rzecspospolita crede că şefa executivului german a plătit, spre a se impune, un preţ poate prea mare şi că ar fi poate timpul ca şeful statului german să fie ales direct de cetăţeni.

În fine, Neue Zürcher Zeitung dă din nou dovadă de sobrietate. Ziarul elveţian scoate în evidenţă cele trei cauze ale dificultăţilor cu care a fost ales Wulff. Mai întâi, contracandidatul său Gauck se bucură de multă simpatie în rândul dreptei. În al doilea rând, Merkel n-a avut curajul să accepte o ofertă a opoziţiei. Iar în al treilea, unii conservatori şi liberali au profitat de prilej ca să-şi articuleze, anonim, iritarea iscată de stilul de conducere al cancelarului.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz