Victorie sau eşec?

La Washington, Bush, Cheney şi Rice au îmbrăţişat interpretarea dată de Blair retragerii - aceasta trecînd drept semnul unei victorii în sudul Irakului - scrie DER STANDARD menţionînd că dacă retragerea olandezilor, spaniolilor, ucrainenilor, ungurilor, polonezilor şi acum a danezilor din Irak avea încă un caracter suportabil, capitularea celui mai apropiat aliat al Statelor Unite, deşi anunţată ca triumf, are o cu totul altă calitate fiind o grea lovitură dată politicii lui Bush.

DIE PRESSE consideră că situaţia reală nu legitimează cîtuşi de puţin decizia luată de britanici urmaţi de danezi, retragerea lor facilitînd tocmai infiltrarea Iranului în zonă. Ipoteză ce contrazice flagrant explicaţia dată de Blair însuşi, pe care BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG o apreciază drept cinică din perspectiva realităţii date : „următorul capitol îl vor scrie la Basra irakienii”. THE GUARDIAN în schimb, consideră corect verdictul premierului invitînd Marea Britanie să-şi asume răspunderea de a încheia de facto şi propriul ei capitol în Irak. Ceea ce deocamdată este departe de a se întîmpla.

Fiindcă eşecul coaliţiei condusă de Statele Unite de a disloca un număr şi mai mare de militari în Irak pentru a institui ordinea - explică DAILY TELEGRAPH - i-a pus pe soldaţii britanici în imposibilitatea de a mai ţine piept miliţiilor sprijinite de Iran, clanurilor care se căsăpesc reciproc, criminalităţii. Si ce se întîmplă dacă armata irakiană nu va fi capabilă de una singură să facă ordine? Întrebarea îşi aşteaptă răspunsul.

Retragerea poate fi însă expresia unei resemnări dar şi un semnal de alarmă - opinează DER TAGESSPIEGEL. Cert este că un comandant de trupe nu s-a acoperit niciodată de glorie atunci cînd a dat ordinul retragerii, crede BASLER ZEITUNG, comentînd decizia luată de Blair care doreşte să facă totuşi o figură onorabilă în manualele de istorie. MÄRKISCHE ALLGEMEINE duce mai departe ideea, menţionînd că Blair nu va scăpa nici în posteritate de imaginea care i-a fost asociată, cea de căţeluş credincios al preşedintelui Bush. Oricum decizia luată de Blair are un caracter simbolic: premierul britanic, fiind cel mai apropiat aliat al Statelor Unite, retrăgîndu-şi militarii din Irak, trage de fapt consecinţele unui dezastru militar. Ar putea însemna oare această decizie - se întreabă în continuare FULDAER ZEITUNG - "începutul sfîrşitului aventurii militare în Irak?”

America a eşuat în Irak, Europa nu mai puţin - crede DIE WELT într-un articol de fond în care descrie scenariul retragerii treptate a mai tuturor aliaţilor din Irak, pînă cînd America va rămîne de una singură - ceea ce nu este cîtuşi de puţin un prilej de bucurie, devreme ce nici Europa nu a reuşit pînă acum, uzînd de apa sfinţită a diplomaţiei, să înlăture un regim samavolnic de la putere. Si pe cît de salutară a fost răsturnarea lui Saddam Hussein de la putere, pe atît de regretabilă este extinderea acum a războiului din Irak - atrage atenţia cotidianul francez LA CROIX: Iranul s-a obrăznicit, tensiunile în Liban s-au înteţit, misiunea militară în Afganistan a devenit mai dificilă, iar contradicţiile în regiunile palestiniene s-au cristalizat. Pe acest fundal nu este de mirare că nici aşa numitul Cvartet pentru Orientul Apropiat întrunit la Berlin nu s-a soldat cu rezultatele sperate - scrie OSTSEE ZEITUNG .

Ziarele germane comentează azi şi tradiţionalele sesiuni cu uşile închise ale partidelor politice care se desfăşoară în fiecare an de miercurea cenuşii, apreciate de alegători şi pentru caracterul polemic al discursurilor rostite la adresa adversarilor politici... Dar, recomandă KIELER NACHRICHTEN, ar fi bine ca vorbele liderilor politici rostite de miercurea cenuşii să nu fie interpretate ad litteram. Nu de alta dar poporului, deşi nu-i displace trădarea, nu-i plac deloc trădătorii - conchide SAARBRÜCKENER ZEITUNG .