Victoriile Angelei Merkel se perpetuează

Merkel a profitat de prilejul oferit duminică seara de o televiziune privată spre a se confrunta cu necazurile multora dintre alegători şi a-şi demonstra, o dată în plus, superioritatea faţă de rivali în materie de competenţă tactică şi abilitate retorică. De parcă n-ar fi fost ea, cea care a comis greşeli grave, în 2015, când a aruncat în aer varii acorduri europene, printre care cel de la Dublin, printr-o invitaţie adresată migranţilor de a se îndrepta spre frontierele germane şi europene.

Ulterior, în faţa unei crescânde disidenţe şi nemulţumiri în propria ei Uniune, ca şi la dreapta ei populistă, precum şi în segmente tot mai largi ale populaţiei, cancelara şi-a schimbat radical cursul, admiţând, printr-o voltă lipsită de regrete afişate, reducerea masivă a imigraţiei în Germania.

A urmat o sensibilă detensionare a situaţiei, care, cuplată cu lipsa de credibilitate a opoziţiei social-democrate şi cu eterna zâzanie, discreditare şi certurile intestine marcând evoluţia în salturi şi reculuri a populiştilor Alternativei pentru Germania, i-a relansat cancelarei popularitatea.

În aceste condiţii Merkel şi-a reluat, destinsă şi fără jenă sau dificultăţi, tactica incursiunilor în păduri politice străine, spre a bracona cu succes în rândul adepţilor partidelor concurente. Cancelara a reuşit astfel, cu migală, prin promisiuni ori satisfacerea unor revendicări ale opoziţiei, să ia vântul din pupa social-democraţilor, liberalilor şi ecologiştilor, spre a conduce detaşat în sfera preferinţelor politice ale germanilor.

Deloc de mirare că s-a impus şi duminică seara, pe micile ecrane, epatându-şi printr-o suveranitate cu totul ieşită din comun atât rivalii şi duşmanii, cât şi adepţii. Promiţând, în genere, marea cu sarea, dar şi graţie unor contraîntrebări abile, lidera creştin-democrată s-a descurcat. A izbutit să pareze cu virtuozitate capcanele, sub formă de întrebări încuietoare şi revendicări incomode, pe care i le-au întins oaspeţii din studioul postului RTL.

Întrucât a făcut faţă fără probleme insurmontabile tirului de baraj lansat din public şi de către invitaţi, Merkel s-a prezentat net mai bine decât rivalul ei social-democrat, Martin Schulz. Care, cu o săptămână în umă se arătase dispus să facă şi el făgăduieli fără număr şi să-şi îmbrăţişeze electoratul potenţial, oricât de critic s-ar manifesta.

Simultan, liderul social-democrat îşi declarase la aceeaşi emisiune intenţia de a-i şantaja pe esteuropeni cu ajutoarele Uniunii Europene, dacă răsăritenii îşi perpetuează refuzul de a admite, solidari, cote de refugiaţi. În rest, Schulz făgăduise şi el cerul şi pământul.

Se angajase între altele să intervină la diverşi demnitari, între care primarul social-democrat al oraşului Hamburg, spre a obţine varii înlesniri pentru cetăţenii deplorând o sumă de greutăţi şi nedreptăţi în faţa lui şi a camerelor de luat vederi. Apoi, însă, Schulz se poticnise rău, tocmai în sfera justiţiei sociale, în care se presupunea că ar fi imbatabil, reacţionând cu un şuvoi retorico-birocratic la solicitări şi recriminări de bun simţ. 

La antipod, Merkel e în stare să le semnalizeze o simpatie aparent autentică oamenilor obidiţi. Şi o face fără vreun efort sesizabil. În consecinţa acestei naturaleţi demne de invidiat, învinge uşor în orice competiţie pentru popularitate. Fapt documentat fără echivoc de sondajele de opinie.

Concomitent, diferenţele de program ale CDU şi SPD par minime. Ambele partide promit o sporire notabilă a securităţii prin angajări de poliţişti şi ameliorări tehnologice. Merkel invocă, de asemenea, o uniformizare şi centralizare a metodelor, arsenalelor, procedurilor şi echipamentelor poliţiilor regionale, întru îmbunătăţirea demersurilor de apărare în faţa celor şase ori şapte sute de potenţiali terorişti din cei zece mii de extremişti islamici din Germania.

Ca şi cum toate acestea ar fi suficiente într-o Europă fără graniţe pentru terorişti. În context, partenerii de la dreapta cancelarei, creştin-socialii bavarezi, au garantat că anul 2015, cu influxul său necontrolat de imigranţi, nu se va repeta.

Că toate formaţiunile critică virulent tot mai tiranica Turcie a lui Erdogan nu miră pe nimeni. Războiul retoric dintre Berlin şi Ankara a atins un nivel fără precedent. Acest conflict riscă să nu se mai poată aplana nici după scrutinul din septembrie. Căci, între alte grozăvii comise pe bandă rulantă, preşedinteleTurciei le-a recomandat compatrioţilor săi cu paşaport german să nu cumva să aleagă grupări democratice precum CDU, SPD sau Ecologiştii.

Căci aceste partide ar fi, chipurile, „duşmane ale Turciei”. Or, statul de drept a sucombat în Turcia sub loviturile unui islamism dezlănţuit. Merkel nu s-a putut deci abţine să nu critice Ankara pentru modul abuziv în care oamenii preşedintelui înţeleg să se folosească de Interpol spre a-i şicana şi intimida pe criticii politici ai autoritarului regim Erdogan, care au izbutit să fugă dintr-o Turcie ce-şi duşmăneşte bună parte din propriii cetăţeni.

Una peste alta, Merkel ştie bine ce-şi doresc germanii şi le semnalizează că se conformează. Dat fiind că, în majoritatea lor, alegătorii germani sunt satisfăcuţi de cei 12 ani de prezenţă a cancelarei la şefia unor guverne federale care au înregistrat o serie de notabile succese, nu se întrevede riscul să fie pedepsită în scrutinul din septembrie pentru gravul ei derapaj european din 2015.