Viitoarea frontieră externă a UE este securizată

Când am ajuns la Albiţa era ceaţă. O ceaţă deasă de nu se vedea vârful releului EADS. Pe jos, pe şosea, sporadic, maşini treceau dintr-o parte într-alta. Cisterne transportând spre Republica Moldova combustibil de la Oneşti şi ceva mici traficanţi locali. Ultimele lor drumuri căci, începând cu 1 ianuarie 2007, accesul cetăţenilor moldoveni în România se va face numai pe bază de viză eliberată de consulatul din Chişinău al României. O Românie fericită că i-a venit ziua integrării dar care s-a trezit în ipostaza delicată de garant al unei ultime frontiere a Europei ce o desparte de o parte din propria naţiune, cea rămasă în sfera Moscovei în urma unor înţelegeri geopolitice devenite între timp anacronice.

Specificaţii tehnice ale sistemului

Releul de la Albiţa este unul dintr-o reţea ce împânzeşte graniţa de răsărit şi de nord a României. De la anvergura celor 100 de metri, stâlpul asigură o vizibilitate de circa 20 de kilometri, pe care îi vor scana o instalaţie modernă de termoviziune. Este unul din accesoriile sistemului de securizare a frontierei achiziţionat în baza unui controversat contract semnat, pe vremea guvernării Adrian Năstase, de România şi concernul paneuropean EADS.

Instalaţia de termoviziune, care va detecta orice mişcare pe stânga şi pe dreapta Prutului, va fi completată de radare iar informaţiile astfel culese vor fi centralizate în puncte de control aflate în clădirile Poliţiei de Frontieră. Orice mişcare suspectă alertează echipajele mobile. Epoca graniţelor păzite cu arma la picior a trecut. Secolul XXI înseamnă recursul la inteligenţă or inteligenţa, în acest caz, este o îmbinare de tehnologie probată şi girată calitativ de autorităţile comunitare şi profesionalism românesc.

Importanţa frontierei de est

Poate că această din urmă sintagmă nu inspiră foarte multă încredere însă avem de a face cu un interes prea mare al Uniunii Europene pentru siguranţa graniţei sale externe pentru a evalua “profesionalismul” prin parametrii strict româneşti. Rolul părţii române a constat în pregătirea personalului care fost instruit, pe europeneşte, să răspundă cu promptitudine la necesităţile de coordonare ale aparaturii şi să dezvolte viteză de reacţie la orice provocări.

Şi, pe graniţe cu fostul spaţiu sovietic, provocările nu sunt puţine. De la micii traficanţi care nu vor mai putea aduce, în curând, pet-uri de un litru şi jumătate de benzină, pentru a le vinde în spatele celui mai vast supermarket ieşean, pănă la toate riscurile pe care le implică pata albă situată la Căteva zeci de kilometri distanţă de noua graniţă a Europei Unite şi care deşi poartă numele de Transnistria se numeşte, de fapt, fărădelege.