Viitorul buget scindează UE

Reuniunea la vârf extraordinară pentru stabilirea bugetului multianual s-a încheiat fără rezultat. Nu a fost o surpriză că lucrările s-au încheiat aşa, de vreme ce cancelarul german Angela Merkel şi alţii vorbiseră despre această posibilitate deja de joi, 22 noiembrie, când au sosit la Bruxelles. Dezamăgire există totuşi, iar o nouă încercare de ajungere la un consens a fost stabilită pentru anul viitor. Preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, s-a arătat totuşi optimist, apreciind că dezbaterile "au demonstrat o doză suficientă de posibilităţi de apropiere, astfel că o înţelegere ar putea fi posibilă la începutul anului viitor."

Climat tensionat

De fapt, negocierile au demonstrat mai degrabă cât de tensionată e starea de spirit generală. Criza economică, caracterizată şi de pachetele de ajutorare în valoare de multe miliarde, de cereri de solidaritate în schimbul cărora se pretind severe măsuri de austeritate, şi-a lăsat amprenta şi asupra tratativelor bugetare. Van Rompuy a încercat să medieze între diversele poziţii vreme de două zile, în parte prin discuţii tete a tete, în parte în plen, dar fără niciun rezultat. Ultima sa propunere a fost un buget de aproximativ 1000 de miliarde de euro, cu aproximativ 100 de miliarde mai puţin decât ultima propunere a Comisiei Europene. Această reducere nu a fost însă considerată suficientă de principalii contributori, deci de ţările a căror contribuţie la bugetul comunitar depăşeşte încasările ulterioare. Între aceste ţări se numără şi Olanda. Şeful guvernului olandez, Mark Rutte, a declarat în context: "În Olanda facem economii, facem economii în întreaga Europă. Şi Europa trebuie să demonstreze că este dispusă să strângă cureaua".

Poziţia olandeză este împărtăşită în linii mari şi de Germania, şi ea ţară contributoare. Totuşi, guvernul de la Berlin nu vrea numai să impună economii, fiind de părere că fondurile trebuie altfel cheltuite, cu accent pe "domenii de viitor" între care educaţie şi cercetare. Franţa, în schimb, insistă asupra menţinerii imenselor subvenţii destinate agriculturii şi aceasta nu trebuie să mire. De aceste subvenţii profită cu precădere fermierii francezi. Apoi, majoritatea ţărilor mai sărace din estul şi sudul UE nu vor sub nicio formă să accepte reduceri ale fondurilor destinate dezvoltării regionale, de care ele beneficiază în primul rând. Preşedintele Franţei, Francois Hollande, a încercat să joace rolul de avocat al tuturor ţărilor beneficiare afirmând: "Am fost atent să apăr interesele Franţei, dar am vegheat şi la respectarea intereselor Europei în ansamblu." În accepţiunea politicianului socialist, bugetul UE este în principal un gigantic program de stimulare a creşterii economice. De aceea, susţine el, bugetul trebuie să fie deosebit de generos dotat mai ales în vremuri de criză.

Astfel, Franţa s-a distanţat clar de Germania. Nimeni însă nu a făcut mai radicale propuneri de reducere a contribuţiilor la bugetul comunitar decât premierul britanic David Cameron. El a subliniat: "Doar nu decidem în ţara noastră severe măsuri de austeritate pentru a veni apoi aici şi a aproba majorări substanţiale ale cheltuielilor la nivel european." Şeful guvernului de la Londra a evidenţiat de asemenea, pentru a evita eticheta de radical, că Marea Britanie face parte din aceeaşi tabără ca şi Germania, Suedia, Olanda şi Danemarca. Tuturor acestor ţări, propunerea finală de compromis nu li s-a părut acceptabilă.

Zvonul lansat din cercurile delegaţiei britanice, acela că şefa guvernului german, Angela Merkel, ar fi arătat "simpatie" pentru poziţia britanică, a produs o anumită stupoare. Fiind invitată să comenteze aceste alegaţii în cadrul conferinţei de presă finale, Merkel a declarat cu umor: "Am mare simpatie în primul rând pentru propria mea poziţie. Apoi, pentru toate celelalte 26 de state membre am într-atât de multă simpatie, încât cred că Germania poate aduce o importantă contribuţie la stabilirea unui compromis acceptabil pentru toţi cei 27. Simpatie port tuturor." În cadrul acestei reuniuni, Merkel a jucat un rol mai puţin obişnuit - acela de mediator. Va fi însă nevoie de multă diplomaţie şi voinţă pentru compromis, şi anume nu doar din partea ei, pentru armonizarea poziţiilor statelor membre la începutul anului viitor.