1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Viitorul Georgiei

Miodrag Soric / Elisabeta Sturdza11 noiembrie 2003
https://p.dw.com/p/B1mj
Era Şevardnadze se apropie de sfîrşit. La o săptămînă după alegerile parlamentare din Georgia, mii de oameni ies în stradă cerînd demisia preşedintelui. Politicianul în vîrstă de 75 de ani nu cedează deocamdată presiunii străzii. Dar cît timp se mai poate menţine la putere? Armata şi poliţia au o atitudine neutră, nu procedează cu brutalitate împotriva demonstranţilor. Dacă Şevardnadze s-ar decide să trimită trupe speciale, s-ar ajunge la o revoltă sau chiar la un război civil. Dar este de sperat că el va înţelege pulsul timpului şi va accepta un transfer al puterii fără seisme puternice.

Cum de s-a ajuns atît de departe? Preşedintele georgian nu a reuşit să stăpînească problemele ţării. Pe de-o parte, el nu a luat puterea potentaţilor regionali, unitatea ţării continuînd să fie periclitată. Pe de altă parte, Şevardnadze nu a reuşit să îmbunătăţească situaţia economică a ţării. Înainte de dezmembrarea Uniunii Sovietice, Georgia era una dintre cele mai bogate republici ale acesteia. După declararea independenţei, a început decăderea economică. Acum salariul mediu este de 50 de dolari. De-alungul "erei Şevardnadze", o cincime din populaţie, adică un milion de oameni au părăsit ţara. La periferia oraşelor sunt case în ruină. Zilnic se întrerupe curentul pentru mai multe ore. Şomajul este mare. Corupţia şi nepotismul definitivează acest tablou, familia Şevardnadze avînd - după cum relatează mediile - profituri de milioane din economie. Pe scurt: încredere populaţiei în puterea de stat este profund zdruncinată.

De aceea, georgienii s-au prezentat în număr mare la urne, pentru a-şi da votul partidelor din opoziţie. Ei doreau o schimbare rapidă. Dezamăgirea a apărut, atunci cînd zeci de mii nu şi-au găsit numele pe liste. S-a vorbit chiar în ziua alegerilor de falsificarea acestora. Mînia alegătorilor s-a îndreptat împotriva lui Şevardnadze, căci el poartă răspunderea pentru masiva fraudă electorală. Multor georgieni le este teamă de o răbufnire a războiului civil, care a aruncat deja o dată ţara în haos la începutul anilor '90. De aceea, cetăţenii doresc o schimbare paşnică a puterii.

Dacă ea va avea loc - nu se poate şti. Unii politicieni mai pătimaşi din opoziţie - printre care fostul ministru al Justiţiei Mihail Saakaşvili - ameninţă că-l vor împuşca pe Şevardnadze şi refuză orice tratative în vederea unui compromis. Pe de altă parte, mulţi georgieni reproşază opoziţioniştilor ponderaţi că sunt prea îngăduitori faţă de preşedinte. Pe scurt: opoziţia este dezbinată şi Şevardnadze caută să cîştige timp.

Chiar dacă ar fi să se retragă, în prezent există puţini politicieni cărora el le-ar ceda puterea. Chiar şi "fiul lui spiritual", Surab Şvanija, numit de lume "vulpe şireată", a trecut la timp de partea opoziţiei. Există de altfel o piedică în şansa politicianului orientat spre occident de a ajunge preşedinte: mama lui este armeancă - fapt greu de trecut cu vedere de xenofobii georgieni.

Speranţe par să se pună în fosta preşedintă a parlamentului, Nino Burdşanadze, o politiciană moderată din opoziţie. Şi aici au găsit georgienii un punct slab: tatăl ei a fost ani de-arîndul companion politic şi prieten cu Şevardnadze. Georgia este o ţară în care toată lumea vede numai conjuraţii în viaţa politică.

Dacă Şevardnadze şi-ar anunţa acum intenţia de retragere, atmosfera s-ar putea destinde foarte repede. Occidentul este interesat în relaţii democratice, stabile în Georgia. În Germania mai ales, preşedintele georgian continuă să se bucure de preţuire, dat fiind rolul pe care l-a jucat la reunificarea ţării.

Pentru georgieni, însă, singura cale pentru viitorul republicii din Caucaz este ca "era Şevardnadze" să se apropie încet dar sigur de sfîrşit.