1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Viitorul UE şi locul ei incert pe harta lumii

Petre M. Iancu19 decembrie 2013

În aceste zile, în care se împlinesc 24 de ani de la răsturnarea, la Bucureşti, a ultimului bastion stalinist de pe teritoriul UE, locul Uniunii rămâne neclar. Totuşi, viitorul Europei e pe buzele multora.

https://p.dw.com/p/1Aca4
Europatag
Imagine: DW/S. Padori-Klenke

Îl dezbat observatorii care analizează declaraţia guvernamentală a Angelei Merkel în debutul celui de-al treilea mandat de cancelar obţinut de şefa CDU şi îl invocă şi analiştii care-i comentează vizita inaugurală în Franţa, efectuată, prin tradiţie, înaintea oricărei alte călătorii externe.

Îl discută ziariştii care răsfoiesc caietul de sarcini al summitului Uniunii de la acest final de săptămână, ultimul din 2013. Îl conjură, în fine, şi cei care continuă să mediteze asupra complexelor relaţiile dintre Bruxelles şi Moscova, trecând prin Kiev şi pierderea Ucrainei şantajate economic de Kremlin.

Diverşi editorialişti se opresc şi asupra uneia din puţinele dureri economice ale germanilor. Decizia Comisiei Europene de a deschide o procedură de sancţionare a Republicii Federale pentru subvenţionarea concernelor energofage stârneşte în ziarele germane nu doar consternare, critici şi mânie, ci, pe alocuri, şi manifestări de îngăduinţă, dacă nu chiar şi elogii. Între altele pentru că asemenea ajutoare par să distorsioneze concurenţa pe piaţa internă, dezavantajând firme din afara Germaniei.

Subvenţionarea indirectă a marilor companii fusese cândva adoptată în scopul menţinerii competitivităţii globale a marilor întreprinderi industriale, în condiţiile în care Berlinul încearcă să transpună o costisitoare revoluţie energetică, prin desprinderea de energia nucleară. Or, trecerea masivă la surse energetice curate şi regenerabile costă.

La rândul ei, Uniunea Europeană ar trebui să aibă un interes şi ecologic şi economic să susţină asemenea subvenţii şi să nu pună pe butuci competitivitatea acestor concerne, în condiţiile în care Germania e motorul economic al Europei.

În plus, după cum crede Nordwest Zeitung din Oldenburg, nu ar fi clar deloc unde anume „a încălcat Germania regulile competitivităţii pe piaţa internă, europeană, devreme ce preţul la curent a fost mereu şi a şi rămas în Germania mai ridicat decât în alte ţări”.

Totuşi, guvernul german va trebui „să-şi modifice legea energetică şi să satisfacă revendicările” Bruxellesului, e de părere Die Welt. Ziarul berlinez manifestă pricepere şi înţelegere pentru decizia Comisiei, în măsura în care legea germană se cere grabnic înnoită, căci frânează reformele în domeniul industrial şi alimentează pericolul relocaţiei întreprinderilor germane.

O părere similară exprimă Rhein-Zeitung şi Stuttgarter Zeitung, care solicită „redefinirea regulilor jocului”. În fine, alţi comentatori sunt de părere că una din piedicile din calea aprofundării integrării europene cerute de cancelară în declaraţia ei guvernamentală ar fi tocmai regulile unui joc, în care, în dauna comunităţii, statele naţionale încearcă tot mai mult să tragă spuza pe turta lor.

În acest context, Germania Angelei Merkel nu ar face excepţie, e de părere Süddeutsche Zeitung, ziar de stânga care constată cu regret apariţia unei „oboseli reformiste” şi stagnarea eforturilor de restructurare a unei UE tot mai dispusă să îngroape ideea Statelor Unite ale Europei.

Şi ziarul conservator austriac Die Presse vede lucrurile în termeni asemănători, constatând revenirea la politici de egoism naţional.

Reproşul oboselii reformiste e, cu siguranţă, îndreptăţit în domeniul articulării şi impunerii intereselor strategice şi militare ale Europei. În ajunul summitului UE, mulţi observatori francezi solicită, ca şi Le Fiagro de la Paris, formularea unei „Carte a intereselor strategice europene”.

Franţa şi-a asumat de una singură efortul notabil al intervenţiilor extrem de utile din Mali şi Republica Central Africană. Acum Parisul vrea să convingă Germania şi alte ţări europene să contribuie mai intens la strădaniile necesare unei apărări comune suficient de puternice spre a-i asigura Europei un loc convenabil pe harta lumii.