Viraje spre extreme

Maxim interes se acordă fireşte virajului spre stânga al Chinei, evidenţiat de ziarul economic german Handelsblatt, care anunţă întărirea controlului guvernamental chinez asupra economiei. Nu mai puţin acute sunt temerile iscate de masiva sporire a bugetului militar pe anul viitor, la care a hotărât să procedeze regimul comunist de la Beijing. Aftenposten de la Oslo reliefează în context „cimentarea poziţiei chineze de mare putere cu ambiţii globale”.

În ziar citim: autorităţile au anunţat că-şi majorează cheltuielile militare cu 12,7 la sută. În 2010 fuseseră doar 7,5 la sută. Japonia, Taivanul, Filipinele şi alte state asiatice sunt tot mai îngrijorate de proporţiile pe care le-au luat forţele armate chineze. Concomitent, diverse state din Extremul Orient încep să-şi amplifice legăturile cu SUA. America reprezintă singura contrapondere autentică în faţa unei Chine naţionaliste superînarmate”, mai scrie ziarul norvegian.

Die Presse, care apare la Viena vede însă şi numărul crescând de provocări interne confruntând regimul comunist de la Beijing. Întrebarea, scrie ziarul conservator austriac, nu e dacă buba chinezească va plesni, ci când anume o va face? Ziarul se aşteaptă ca, mai devreme sau mai târziu, revoluţia chineză să izbucnească în ciuda măsurilor populiste, de stânga, luate la congresul popular chinez.

Citez: „Ceea ce încearcă acest Congres popular, după cum se numeşte el, în mod fals, este să coreleze noul plan cincinal cu oarecare justiţie socială, şi ca atare, să ofere o felie din cozonac unui segment mai larg de cetăţeni. Or, această tentativă e tardivă. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem în occident nu este dacă ţara va exploda, ci când anume va exploda China. În ce-l priveşte, regimul chinez nu va fi în stare decât să reducă viteza, conchide ziarul austriac.

Dar nu doar China se află într-o fază crucială. Observatorii politici apuseni se arată extrem de îngrijoraţi de popularitatea fără precedent pe care o are în Franţa un partid extremist de dreapta. Ziarele pariziene şi nu doar ele, comentează alarmate un sondaj de opinie potrivit căruia în cursa pentru preşedinţia Franţei, şefa Frontului Naţional, Marine le Pen, se bucură de mai multe simpatii decât oricare alt lider politic.

Liberation trage semnalul de alarmă. Fără a fi convins de veridicitatea sondajului, ziarul parizian relevă totuşi că şi alte studii au ajuns la concluzii similare şi admite, ca atare, realitatea pericolului extremist.

Concomitent, Liberation scoate în evidenţă că stânga îi atribuie vina pentru actuala situaţie preşedintelui Sarkozy, respectiv politicii sale economico-sociale, durităţii măsurilor luate de executiv pentru asigurarea securităţii interne şi stigmatizării islamului. Dar, avertizează acelaşi cotidian de stânga, „nu ajunge ca stânga să acuze puterea. În lunile ce vin îi revin şi ei răspunderi enorme".

Cum se explică ascensiunea extremei drepte franceze? Cotidianul catolic La Croix enumeră câteva motive. E vorba de puternica prezenţă în mass-media a şefei acestei formaţiuni, de temerile multor francezi care se regăsesc în orientarea politică a partidului ei, precum şi de contextul internaţional. Ziarul crede că, întru contracararea primejdiei extremiste e necesar să ceară ameliorarea ofertei politice a celorlalte formaţiuni.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ioachim Alexandru