Vise şi coşmaruri

Cotidianul citat nu este singurul care comentează pe larg dimensiunile îngrijorătoare ale colacului financiar de salvare lansat de guvernul american în oceanul turbulenţelor în care au dispărut şi cele mai mari bănci americane de investiţii.

Pentru a-i feri pe restul locuitorilor statelor membre în aşa numitul G-7, responsabilii politici au declarat că sunt dispuşi să facă totul, refuzînd să contribuie la măsurile de salvare a băncilor, iniţiate de Washington. Deviza momentului este – comentează SÜDDEUTSCHE ZEITUNG - următoarea:”fiecare să-şi măture propria ogradă.”

Numai că, în condiţiile globalizării, criza financiară americană riscă să împingă economia mondială în recesiune – atrage atenţia FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG recomandînd guvernelor naţionale o drastică disciplină financiară.

Dacă pentru fiecare fleac există o lege, lumea finanţelor a fost în mod ciudat cruţată de orice reglementări constată WESTDEUTSCHE ZEITUNG, deducînd din aceasta necesitatea unor instrumente legale de intervenţie în caz de pericol.

Dar siguranţa absolută nu poate fi de nimeni şi niciunde pe deplin garantată –semnalează CELLESCHE ZEITUNG, referindu-se la un alt coşmar, şi anume la cel trăit de turiştii răpiţi în Sahara, care par a fi provocat ei înşişi destinul, aventurîndu-se într-o zonă în care poliţia nu este prezentă şi unde tîlharii de duzină sau teroriştii înarmaţi pot acţiona după bunul lor plac.

Ce poate face guvernul unei ţări ai cărei cetăţeani sunt luaţi ostateci pentru a-i scăpa din mîinile răpitorilor - se întreabă WIESBADENER KURIER, precizînd că soluţiile devin cu atît mai complicate cu cît motivele acţiunilor de acest fel se depolitizează, aşa cum s-a întîmplat recent în Somalia.

Prin istoria şi cultura sa milenară, prin natura sa, Egiptul a fost dintotdeauna una din cele mai atrăgătoare zone turistice de pe glob. Or, acolo unde afacerile companiilor de voiaj prosperă, este practicată în stil industrial şi luarea de ostateci, din motive pecuniare sau politice – crede HEILBRONNER STIMME. Morala o deduce NEUE WESTFÄLISCHE: cine călătoreşte, îşi asumă un risc. Principiul este valabil nu numai pentru Egipt.

Un risc îşi asumă şi simplul consumator de lapte în China, aşa cum din nefericire s-a dovedit în cazul sugarilor decedaţi după îngurgitarea de lapte otrăvit. Euforia olimpiadei s-a risipit iar scandalul laptelui ucigaş scoate din nou la lumina zilei păcatele Chinei -scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Observînd că autorităţile erau deja informate asupra pericolului, fără a fi avertizat însă din timp populaţia pentru a nu tulbura show-ul olimpic, MANNHEIMER MORGEN spune lucrurilor pe nume: „scandalul laptelui otrăvit are şi o nuanţă deosebit de perfidă, indicînd disponibilitatea statului de a trece peste cadavre.”

„Nu putem fi siguri că perspectiva pe care vrem să-o respingem este falsă; şi chiar dacă am fi siguri că este falsă, a o reprima ar fi totuşi o greşeală ”. Opinia, enunţată în secolul al XIX-lea de filozoful britanic Stuart Mill, părintele liberalismului, este citată într-un comentariu publicat azi în ziarul DIE WELT, despre felul în care Kölnul şi-a apărat milenara tradiţie multiculturală şi spiritul toleranţei, zădărnicind desfăşurarea congresului anti-islamist, organizat de Alianţa populistă de dreapta pro-Köln. Dar ceea ce la prima vedere părea să fie o victorie, s-a adeverit în cele din urmă a fi fost o încălcare a libertăţii de întrunire şi de opinie, crede cotidianul berlinez, întrebîndu-se pe bună dreptate: „Dacă această formaţiune este anticonstituţională, cum de unii din membrii ei stau în fotoliile primăriei oraşului?”

„Pro-Köln” şi dubioşii săi amici vor reclama respectarea dreptului la opinie care, potrivit constituţiei, este sacrosanct chiar şi atunci cînd opinia este insuportabilă – scrie FRANKFURTER RUNDSCHAU, comentînd cele întîmplate duminică în metropola renană şi regretînd faptul că, în pofida caracterului admirabil al spiritului şi curajului civil care au blocat congresul anti-islamist al amintitei formaţiuni, blocada le furnizează extremiştilor de dreapta ocazia de a apela la justiţie.