Vizită în zona crizei

Cu aproximativ trei săptămâni în urmă au izbucnit în Balcani cele mai grave tulburări de la sfârşitul războiului din Kosovo. În ciocnirile dintre sârbi şi albanezi kosovari şi-au pierdut viaţa cel puţin 30 de oameni, au fost incendiate biserici ortodoxe, mănăstiri şi case de locuit ale sârbilor. În consecinţă, ministrul german al apărării Peter Struck a decis să trimită în Kosovo un efectiv suplimentar de 600 de militari. Astăzi, ministrul Struck se află în vizită la trupele germane. La plecare, Struck remarca, citez: “Oamenii politici care deţin răspundere în Kosovo trebuie să-şi ia rămas bun de la visul lor de mare putere. Numai cine va accepta şi posibilitatea sârbilor de reîntoarcere în patria lor îşi va găsi locul în comunitatea statelor europene". Citat închis.

Cu doar o lună în urmă, Valea Bystrica se prezenta mult mai paşnic, ca dealtfel şi multe alte locuri din Kosovo. Motiv pentru care ofiţerii Bundeswehrului au fost surprinşi de tulburările sângeroase de acum trei săptămâni. Unul din ei:

“Nu m-aş fi aşteptat la amploarea şi viteza în care s-au produs evenimentele acelor zile. Şi principial nici n-am venit aici cu intenţia de a evacua vreodată preoţii.”

Ministrul german al apărării vrea să se întâlnească azi cu ofiţeri şi militari de rând şi, desigur, va mai auzi frecvent asemenea descrieri. Dar şi revendicări.

Deja cu o săptămână în urmă, unul din comandanţii contingentului german al forţelor KFOR reclama echipament ameliorat şi un efectiv suplimentar, cu toate că la acea dată sosiseră deja întăriri ale Bundeswehrului: circa 650 de militari, femei şi bărbaţi cazaţi pe terenul vechiului aeroport de la Prizren.

Situaţia e calmă, observă purtătorul de cuvânt al forţelor KFOR, Piper, nu însă stabilă. Mai degrabă un răgaz. Fapt pe care-l va împărtăşi desigur ministrului şi comandantul german al forţelor internaţionale KFOR, Kammerhof, în cursul întâlnirii de la Pristina.

Primele întăriri – trupe daneze şi americane – s-au şi retras, dar Kammerhof doreşte ca la faţa locului să rămână cât mai mulţi militari. Pe de altă parte, posibilităţile la dispoziţia ministrului apărării sunt limitate. În clipa de faţă, Bundeswehrul staţionează oricum cel mai puternic dintre contingentele naţionale în Kosovo – anume 3800 de militari. Şi forţele NATO vor trebui să mai rămână un timp în regiune – a constatat deja Struck, conştient că o soluţie politică rapidă a conflictului încă nu se întrevede.

Consecinţele directe ale tulburărilor îl preocupă pe administratorul numit de ONU în Kosovo, Holkeri: morţii, răniţii, locuinţele, bisericile şi mănăstirile distruse. În plus trebuie identificaţi cei răspunzători pentru actele de violenţă. Până în prezent au fost arestaţi 200 de suspecţi, dar cercetările continuă. În acest domeniu, militarii cooperează cu forţele internaţionale de poliţie.

Guvernul provinciei Kosovo a alocat cinci milioane de euro pentru reconstrucţia clădirilor distruse, toţi oamenii politici kosovari au condamnat violenţa, dar în paralel, preşedintele Rugova reînnoieşte revendicări mai vechi: insistă asupra recunoaşterii imediate a independenţei acestei provincii sârbeşti.

Natural că oamenii politici de la Belgrad sunt de cu totul altă părere. Premierul Kostunica pledează pentru consolidarea autodeterminării minorităţii sârbeşti din Kosovo. De comun acord, părţile sunt doar asupra unui singur punct: nu acceptă divizarea provinciei. Cel puţin deocamdată.

În timp previzibil, chestiunea statutului va rămâne deci problema cea mai spinoasă a întregii regiuni: anume dacă regiunea Kosovo rămâne provincie autonomă a Serbiei-Muntenegrului sau dacă devine independentă. Militarii, ofiţerii şi comandanţii trupelor KFOR par a se fi împăcat cu ideia, ca dealtfel şi reprezentanţii statelor NATO.