Viziunea biblică şi politica contemporană

Ministrul de Externe, Teodor Banconschi, a abordat recent o temă controversată şi încărcată de potenţial exploziv: rolul femeilor în viaţa publică.

"Religia creştină – a spus Teodor Baconschi în cadrul unei dezbateri organizate de Fundaţia Creştin-Democrată, – a eliberat femeia din condiţia secundară pe care o ţintuise ordinea socială a antichităţii. Biserica este cea care, în timp, a consacrat egalitatea între bărbat şi femeie, o egalitate asimetrică în societate, dar o egală demnitate în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor. Cu alte cuvinte, relatia dintre sexe, dintre femeie şi bărbat, nu este una de supunere, ci, mai degrabă, ceea ce contează este cunoaşterea diferenţelor".

Teodor Baconschi înfruntă astfel cu multă îndrăzneală curentul dominant din societăţile noastre. Riscul este, în primul rând, să nu fie luat în seamă. Presa nici nu a comentat, de altfel, declaraţiile sale, preferând să relateze nemulţumirile consilierului guvernamental Andreea Vass, care, poza, oportunist, în antifeministă.

Dar cu atât mai mult se cuvine a fi semnalat efortul unor militanţi PDL de a ieşi din zona neutralităţii ideologice şi de a suma câteva idei politice tari.

Din nefericire, eforturile lor sunt subminate grav de propriul guvern. Recent a provocat o mare nemulţumire publică actul prin care Guvernul a redus la jumătate indemnizaţia acordată mamelor pentru creşterea copiilor nou-născuţi. Liderii partidului, inclusiv Elena Udrea, au pledat pentru o revenire cât mai grabnică a mamelor în activităţile sociale.

Or, tocmai aici se află diferenţa dintre socialişti şi liberali, pe de o parte, şi conservatori, pe de alta: primii cred că femeile şi bărbaţii trebuie să asume roluri egale până la indistincţie, ceilalţi, aşa cum a spus Teodor Baconschi, că există o asimetrie naturală care nu ar trebui dezminţită, ci, dimpotrivă, încurajată. Oricât de mare ar fi fost criza economică sau tocmai de aceea, un guvern conservator ar fi continuat să acorde salariul maternal pentru femeile care doresc să se consacre familiei.

În realitate, din 2008 şi până astăzi, guvernarea PDL a atacat, tacit, întreaga legislaţie privitoare la familie şi a destructurat-o de pe poziţii liberale şi anticonservatoare. Un alt exemplu cu mare relevanţă doctrinară este adoptarea recentă şi fără dezbatere publică a divorţului administrativ.

Preşedintele Traian Băsescu a prezentat legea cu entuziasm ca pe un mare progres social, fără să remarce că, din clipa în care familia îşi pierde încărcătura tradiţională, ea va înceta să mai valoreze ceva în ochii societăţii. De vreme ce familia se poate desface mai uşor decât un contract de prestări-servicii, care conţine termene şi obligaţii precise, nici nu mai are rost ca Guvernul să-şi bată capul cu politicile familiale. Ne amintim, de asemenea, că Guvernul PDL, animat de acelaşi etos anti-tradiţionalist a propus la un moment dat dezincrimarea incestului.

Ministrul de Externe Tedor Baconschi se găseşte într-o situaţie dificilă: pe de o parte asumă idei tradiţionaliste, dar, pe de alta, în numele solidarităţii guvernamentale, ia parte la o politică liberal-progresistă. Se impune, de aceea o clarificare: fie guvernul şi partidul se redefinesc cu adevărat pe scena politică, adoptând o poziţie preponderent conservatoare, fie Teodor Baconschi admite că se găseşte, pur şi simplu, într-o companie nepotrivită.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu