Voltă britanică în Orientul Mijlociu?

Neue Zuercher Zeitung din Elveţia semnalează azi protestul delegaţiei române la Consiliul Europei împotriva acceptării raportului Marty cu privire la prezumtivele închisori secrete ale CIA din România şi Polonia. Ziarul menţionează decizia deputaţilor de a boicota lucările Adunării Parlamentare a Consiliului Europei cîtă vreme autorul raportului Dick Marty nu efectuează o vizită în România şi nu-şi verifică aşa-zisele „informaţii” şi „dovezi”, în baza cărora şi-a forumlat acuzaţiile.

Presa de limbă germană a reliefat în reptate rînduri că raportul Marty e un amalgam de acuze lipsit de probe consistente.

Ziarul german de stînga, Frankfurter Rundschau evocă în ediţia sa on-line cazul locotentului român T. Mărgineanu, judecat şi condamnat la moarte acum o jumătate de veac în siajul revoluţiei din Ungaria, pentru rebeliunea sa împotriva regimului comunist condus de Gheorghiu-Dej. Consemnînd eforturile istoricului Andrea Varga de a determina rejudecarea porcesului său, ziarul se întreabă „dacă România, ai cărei potentaţi se prezintă drept elevi model în domeniul anticomunismului, va îndrăzni oare să-şi asume confruntarea cu această parte a trecutului ei”.

Intreaga presă occidentală se ocupă de noul guvern al Marii Britanii şi de perspectivele sale de viitor. Multe ziare se întreabă dacă Londra îşi va modifica politica externă în urma numirii lui David Miliband în funcţia de şef al diplomaţiei britanice. Nu puţini comentatori de stînga îşi freacă mîinile de bucurie. Intrucît noul ministru de externe a fost un aprig adversar al campaniei care a dus la înlăturarea brutalei dictaturi a lui Saddam Hussein şi un critic al Israelului în confruntarea statului evreu cu organizaţia teroristă Hizbolah, mulţi speră într-o schimbare de proporţii a orientării Regatului Unit.

Britanicul The Independent de pildă afirmă că, în combinaţie cu noul premier Brown tînărul Miliband „promite să facă o politică externă mai abilă”.

Dezamăgiţi se arată în schimb analiştii conservatori. The Times îi critică lui Miliband „naivul entuziasm pentru Uniunea Europeană” şi în special aerul de politcian de stînga nereformat.

Ziarul berlinez Die Welt semnalează reiterarea frecventă de către noul prim-ministru a promisiunilor de schimbare. Care schimbare oare? se întreabă însă cotidianul conservator german, reliefînd că şeful executivului n-a ajuns la putere prin alegeri şi că, deci, nu e clar încotro ar vrea alegătorii să fie cîrmită ţara. Cotidianul german de dreapta mai relevă că, „în ciuda războiului din Irak şi a năzuinţelor de îndepărtare a Marii Britanii de SUA, relaţiile speciale (de parteneriat) angloamericane vor continua să fie punctul crucial al politice externe a Regatului Unit”.

Der Standard din Viena crede că Brown, care se bucură de multă credibilitate în rîndul euroscepticilor britanici, ar putea face supriza de a deveni un mai bun european decît predecesorul său Blair. Acesta din urmă, afirmă ziarul danez de stînga Information, ar constitui „invenţia preşedintelui american Bush”, ca emisar al cvartetului internaţional pentru Orientul Mijlociu şi ca atare „o modalitate de a se asigura preeminenţa americană în cvartet”, în dauna UE şi a Rusiei.

Iar ziarul german Rheinpfalz, care admite că Blair dispune de un talent politic excepţional, crede că fostul premier britanic ar fi „condamnat să eşueze în noua sa misiune, pentru că nu se bucură de sprijin nici în lumea arabă şi nici în rîndul diplomaţilor (vesteuropeni) din Uniune”.