Voronin acuză regimul separatist din Transnistria

Nu este pentru prima dată când autorităţile de la Chişinău acuză regimul ilegal de la Tiraspol, condus de cetăţeanul rus Igor Smirnov, de faptul că ar vinde armament grupărilor teroriste internaţionale. Dacă vă mai amintiţi, după masacrul de la Beslan, premierul moldovean, Vasile Tarlev, a declarat că serviciile secrete străine l-ar fi informat despre faptul că armele din care s-a tras atunci în copii ar fi fost produse în Transnistria. Totul s-a oprit, însă, la acea declaraţie.

De data aceasta, acuzaţiile preşedintelui moldovean par a fi mai întemeiate. Chişinăul într-adevăr a primit acte oficiale care deconspiră o întreagă reţea de trafic cu arme şi muniţie fabricate în subsolurile a 13 uzine amplasate pe teritoriul controlat de regimul separatist. Documentele au fost transmise organelor de forţă care în prezent cercetează schema de funcţionare a reţelei care pare a avea conexiuni ucrainene şi ruseşti. În interviul citat Voronin a declarat: „Am transmis Rusiei o mapă cu documente despre direcţiile livrărilor de armament din Transnistria. Noi ştim sigur că chiar şi la ora actuală 13 întreprinderi din Transnistria produc armament în regim non stop. Am transmis actele Federaţiei Ruse, deoarece avem motive să credem că armamentul transnistrean ajunge acolo fără nici o dificultate”, a adăugat liderul moldovean.

Până la ora actuală atât liderii transnistreni, cât şi autorităţile de la Kremlin n-au reacţionat la declaraţia lui Vladimir Voronin. Anterior, însă, şi Igor Smirnov, şi ministrul rus al Apărării, Serghei Ivanov, au infirmat categoric informaţiile despre producerea şi comercializarea armamentului în Transnistria. Reprezentantul Comisiei Unificate de Control din partea Chişinăului, Ion Leahu, susţine că ambii au minţit şi iată de ce: Ion Leahu:

„Toată lumea cunoaşte că prin 1993, prin aportul fostului comandant al Armatei a 14-cea, generalul Lebedi, compania rusească de televiziune ORT a avut o intervenţie destul de reuşită – operatorul şi un colaborator al Comenduirii militare, conduse pe atunci de colonelul Bergman, au pătruns la fabrica „Pribor”din Bender şi au filmat procesul de asamblare a lansatoarelor de mine. Deci era demonstrat absolut clar că se produce. Practic, tot şirul de armament uşor, inclusiv lansatoare de mine şi de grenade, în Transnistria se produc. Nu toate fabricile din Transnistria fabrică producţie finită. Doar câteva uzine asamblează producţia finală. Este vorba de uzina „Pribor”, uzina „Electromaş” din Tiraspol, uzina „Kirov” din Tiraspol, „Uzina Metalurgică din Râbniţa”...

Pornind de la faptul că Transnistria din trei părţi este înconjurată de Ucraina, trebuie să presupunem că într-un mod sau altul armamentul parcurge teritoriul Ucrainei. Din surse demne de încredere ni s-a spus de mai multe ori că una din formele de exportare a armamentului este calea ferată şi, în special, vagoanele care se încarcă cu metal la Râbniţa. Deci, este cea mai eficientă metodă din simplul motiv că atunci când se încarcă vagonul cu 60 de tone de metal este foarte complicat de-al descărca la vamă ca să fie efectuat controlul vagonului în ansamblu. În acelaşi timp, cele mai sofisticate utilaje tehnice pentru a depista conţinutul mărfii din vagonul respectiv, atunci când este vorba de un vagon de metal, rămân ineficiente. Ele nu pot face diferenţă între metal simplu şi armament fabricat tot din metal.”

Şi mai este un detaliu suspect. În cadrul întrunirii din 27 octombrie a mediatorilor în problema transnistreană, inclusiv cu participarea observatorilor din partea UE şi a SUA, reprezentanţii administraţiei de la Tiraspol s-au opus vehement instituirii unei misiuni internaţionale, de 12 luni, pentru monitorizarea uzinelor din Transnistria.