Votul distructiv si reteta cataclismului

Nici macar petele razlete de lumina, gen Clotilde Armand, n-au rezistat noptii de duminica spre luni, caci frantuzoaica s-a vazut in zori, dupa alte numarari de voturi, invinsa ca prin minune in sectorul 1, Bucuresti, de candidatul PSD.

E vorba nu doar de principalul partid romanesc, ci si de singurul condus, in continuare, de un infractor condamnat pentru furt de voturi. Fortificat de succesul candidatei sale de suflet, Gabriela Firea, liderul PSD, Dragnea, a anuntat ca nu mai pleaca de la sefia partidului sau, numit social-democrat, desi nu pare sa mai aiba mari tangente cu vreo doctrina a istoricei miscari omonime.

Dar, daca stam stramb si judecam drept, oare de ce sa mai demisioneze Dragnea, de vreme ce partidul sau a invins copios in Bucuresti? De vreme ce numerosi penali ai partidului sau, dar si ai altora, puscariabili cu dosare grele la DNA, ba chiar si puscariasi sadea, au triumfat la randul lor, fara vreo jena, din spatele ori din fata gratiilor, in varii primarii si consilii?

De la Constanta la Ramnicu Valcea si de la Craiova la, de azi inainte, legendara Baia Mare, din urbile moldovenesti si pana in Bucuresti s-a votat invers decat ar fi convenit statului de drept, democratiei liberale si aliatilor Romaniei din lumea occidentala. Au dat alegatorii un vot de blam DNA intrucat au absentat de la urne ori si-au lipit stampila de ce nu trebuia? Ramane ca sociologii sa stabileasca daca electoratul a aberat constient, spre a pune in dificultate lupta anticoruptie. Caci inconstient, spre propria lor nenorocire, asa au votat oamenii, in mare masura. Pare, e adevarat, greu de crezut ca o majoritate nu a inteles ca, din indiferenta ori irationalitate, hipnotizata de o propaganda antidemocratica subtila, isi fura singura caciula, dand frau liber lehamitei politice, unei revolte incontinente, savant intretinute de oligarhie, si, prin urmare, absenteismului, ori votului destructiv.

Dar cat de nimicitor e, pana la urma, rezultatul scrutinului din a cincea zi a lunii iunie? E, culmea, zdrobitor pana si pentru invingatori. Victoria lor e una a la Pirus. Caci punerea pe butuci a democratiei nu poate conveni decat viitorilor dictatori ori lideri de miscare totalitara. E absolut clar ca nici PSD n-ar trebui sa exulte, in masura in care succesul populismului marca USB, care se va transforma, potrivit declaratiilor din Duminica Orbului a sefului sau, Nicusor Dan, in miscare nationala de “salvare a Romaniei”, il va ameninta direct si, probabil, durabil.

Aici s-ar incheia si reporni cercul vicios, initiat de iliescism, prin asa-zisa “democratie originala”, cladita prin perpetuarea tiraniei vechii elite comuniste, in baza mimarii unor mecanisme ale liberalismului si statului de drept, in fapt vesnic dispretuite, gripate si defectate. Democratia romaneasca pare, ca atare, condamnata.

Ce-i de facut? Un lucru e obligatoriu. Sa se evite orice resuta in fatalism. Recomandabil ar fi ca oamenii, care au anticipat dezastrul si inteleg ce s-a intamplat, sa-si suflece manecile, sa se regrupeze si sa articuleze programe si politici menite sa opreasca rostogolitul la vale al democratiei romanesti. Bine ar fi ca si ramasitele potential responsabile existente in partidele castigatoare ori invinse sa se alature, in interes propriu, daca nu si in interesul cetatenilor, invinsi in corpore de scrutinul local, acestui vital efort. Orice altceva ar fi un ingredient din reteta unui proxim cataclism.