Votul uninominal la Senat

Votul uninominal este o promisiune eternă a partidelor politice. Cam de prin 1999, în urma unei campanii intense a unor organizaţii neguvernamentale opinia publică românească s-a pronunţat pentru reforma sistemului electoral ca tehnică prin care ar putea să schimbe calitatea reprezentării parlamentare.

De fapt toată lumea în România este nemulţumită de felul cum se comportă deputaţii şi senatorii şi ar dori într-un fel sau altul să-i schimbe cu alţii. Dar alegerile aşa cum se prezintă ele dupa legea veche nu mai oferă garanţii de primenire reală. S-a văzut că fiecare nouă legislatură nu face decît să repete viciile celei precedente.

Este deja o stare de spirit larg răspîndită şi de aceea partidele s-au grăbit să promită reforma electorală. Un partid devine mai simpatic dacă promite votul uninominal, dar în realitate nici un partid nu a trecut pînă acum la fapte.

Liberalul Mihai Voicu a explicat că proiectul de lege pe care l-a convenit, în comisia special constituită, cu PSD, UDMR şi PD păstreaza de fapt sistemul proporţional. El a precizat de asemenea că pragul electoral va rămîne la 5%.

Atunci ce se va schimba? Dacă în linii mari proiectul asumat de partide are ca punct de plecare un text al Asociatie Pro Democraţia atunci ştim de pe acum că legea propune un mecanism extrem de complicat care a rezultat din nevoia unui compromis greu de obţinut. Proiectul trebuia să împace, în primul rînd, măcar în aparenţă, ideea de vot atribuit unei persoane anumite şi nu unei liste de persoane. În al doilea rînd însă trebuia să împace nevoia partidelor de proporţionalitate.

Trebuie spus aici că votul în circumscripţii uninominale este un vot care nu respectă proporţia exactă a opţiunilor exprimate. Asta înseamnă că un deputat poate fi ales cu 35% din voturi şi că partidul său ar putea la capătul procesului electoral să cîştige majoritatea parlamentară, dar fără ca să fi obţinut în ansamblul ţării cele mai multe voturi. Acest aspect poate părea multor oameni nedemocratic, dar mult mai nedemocratic este, aşa cum se întîmplă acum, ca un deputat din Sălaj să fie ales cu voturile din Giurgiu.

În realitate nu preocuparea pentru democraţie animă acum partidele, ci aceea de a obţine cît mai multe mandate. Aşa se explică de ce azi, cînd, cu excepţia încă insuficient confirmată a PD, toate partidele stau rău în sondaje, nici unul nu are curajul de a asuma votul majoritar. PLD şi Valeriu Stoica au propus totuşi acest sistem de vot, dar nu par să fie luaţi în serios de partenerii lor politici.