Wilhelm Brasse. Deţinutul 3444

Cu decenii în urmă, vreme de patru ani şi jumătate a fost obligat să surprindă pe film experimentele efectuate de medicul Josef Mengele pe deţinuţi. S-a întors pentru a povesti celor mai tineri despre groaznica istorie trăită la Auschwitz.

Wilhelm Brasse are 92 de ani. Auditoriul său se învârte în jurul a 16-17 ani. Elevi din Germania, aflaţi la un schimb şcolar la Oswiecim. Numele german al oraşului polonez le este mult mai cunoscut. Auschwitz reprezintă sinonimul pentru Holocaust. Născut în Silezia, Brasse a supravieţuit lagărului nazist de concentrare. Decenii la rând i-a fost imposibil să vorbească despre ceea ce a trăit în perioada de detenţie. De trei ani, însă, a decis să povestească, de mai multe ori pe an, unor grupuri de elevi germani despre istoria sa ca deţinutul 3444.

"Era sfârşit de decembrie când am văzut cele două grupuri de prizonieri de război stând - pe gerul acela năprasnic - complet dezbrăcaţi în aer liber. Pe măsură ce slăbeau, se prăbuşeau şi mureau. Crăpau. În două săptămâni i-au lichidat, aşa, pe toţi.".

Cu astfel de poveşti de groază despre o realitate trăită, Brasse le cucereşte adolescenţilor germani atenţia vreme de cam trei ceasuri. Este o întâlnire importantă şi pentru elevii de clasa a X-a, şi pentru oamenii din Zywiec-ul Sileziei, crede preotul Manfred Deselaers:

"În primul rând, elevii sunt luaţi în serios - şi este o experienţă diferită de cea trăită acasă, unde încă nu sunt priviţi ca oameni în devenire, ci, pur şi simplu, ca nişte copii. Pentru supravieţuitori este ocazia unei datorii împlinite faţă de cei care nu au scăpat din lagăre - prieteni, rude: să povestească".

Părintele Deselaers, născut în bazinul inferior al Rinului, trăieşte de 20 de ani la Oswieczim, unde a pus bazele unui Centru pentru Dialog şi Rugăciune, în imediata vecinătate a fostului lagăr 1 de la Auschwitz.

"I-am auzit de multe ori pe supravieţuitori cum, povestind, explică, totdată, copiilor germani că nu au nici o vină. Dar trebuie să ştie cine a făcut-o şi să înţeleagă cât de mare le e responsabilitatea, ca astfel de lucruri să nu se mai repete".

Din cei 1,3 milioane de vizitatori pe care i-a avut anul trecut centrul memorial de la Auschwitz-Birkenau, peste 800.000 au fost tineri. E important, crede preotul german, ca mulţi dintre conaţionalii săi să nu piardă ocazia de a sta de vorbă cu polonezii supravieţuitori ai lagărului dar şi cu ceilalţi martori oculari ai vremii. Şi pentru a afla - dar şi pentru că în sufletul acelor oameni există, încă, o teamă adânc cuibărită. Întâlnirile directe înseamnă chei pentru multe lacăte.

Autori: Ludger Kazmierczak / Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz