Woody Allen, la 75 de ani

Pe cât de talentat şi harnic, pe atât de controversat după ce s-a încurcat cu fiica adoptivă a uneia din multele sale soţii, Woody Allen a marcat cinema-ul şi mai cu seamă comedia cinematografică din ultimii 45 de ani cum puţini au reuşit.

Deşi admite că e, aşa cum îl consideră experţii, un cineast talentat, Allen e convins că nu poate concura cu giganţii deceniilor trecute. A declarat, la un moment dat, că peliculele sale n-ar avea ce căuta între cele 50 de filme cele mai bune, turnate vreodată; că nu ar putea fi puse alături de filmele suedezului Ingmar Bergman, pe care l-a admirat şi de care s-a lăsat influenţat enorm, sau în rând cu ale italianului Federico Fellini. Alţii sunt de altă părere. Ce soartă vor avea în cele din urmă unele din lung-metrajele semnate de regizorul şi scenaristul new-yorkez, rămâne de văzut.

Născut în Brokklyn, ca fiu al unui şlefuitor de diamante, Allen Stewart Konigsberg şi-a identificat din adolescenţă pseudonimul şi pasiunea pentru scenă, film şi comedie. Allen a început de timpuriu să câştige bani buni ca autor de gaguri, apoi ca scenarist în aşa-numitul Ed Sullivan Show, pentru ca în 1965 să semneze şi scenariul filmului, "Ce-i nou pussy?"

Din 1969 i s-a încredinţat regia unor filme, în care s-a impus treptat o inventivitate proprie întregii sale creaţii. În "Woody ghinionistul", cineastul îşi bătea joc pentru prima dată de genul filmului documentar. Iar „Tot ce-aţi vrut să ştiţi despre sex şi n-aţi îndrăznit să întrebaţi" ironizează savuros isteria iluministă a anilor 70 şi l-a propulsat, în 1972, în rândul autorilor faimoşi.

De aici încolo se întrupează colectivul de personaje centrale ale peliculelor sale, care se numesc psihanaliza freudiană, nevroza, New Yorkul şi pasiunea pentru fete tinere şi foarte tinere.

Mariajele succesive i-au livrat şi actriţele extrem de talentate care i-au consolidat succesul, între ele Diane Keaton, care i-a adus unul din premiile Oscar, precum şi Mia Farrow. Despărţirea de cea din urmă şi căsătoria cu fiica ei adoptivă, ale cărei nuduri fuseseră găsite de nevasta înşelată între hârtiile regizorului, înainte ca Allen să admită că întreţine cu ea relaţii sexuale, aveau să-i aducă acuze de imoralitate şi să-i provoace mari necazuri peste ocean.

Dar celebritatea, pe care i-au furnizat-o de la 42 de ani în special ciclul celor trei filme new-yorkeze, "Annie Hall", din 1977, pentru care a obţinut două premii Oscar, "Manhattan", din 1979, "Stardust Memories", din 1980, nu avea cum să-i mai poată fi luată.

Extrem de harnic, Allen, care în timpul său liber iubeşte cântatul la clarinet, livrează în medie câte un film pe an. Deşi nu poate plăti onorariile exorbitante pe care le încasează de regulă marile stele de la Hollywood, puţine megastaruri au refuzat vreodată să apară în filmele sale.

Julia Roberts, Goldie Hawn, Leonardo Di Caprio sau Drew Barrymore, Wynony Ryder, Melanie Griffith, Charlize Theron şi Kenneth Branagh s-au considerat onoraţi să colaboreze cu el. La jumătatea acestui deceniu, Allen „s-a reinventat, cu Match Point, ca autor, inspirat fiind de noua sa muză, Scarlett Johannson", notează pe bună dreptate,în săptămânalul german der Stern, Carsten Heidböhmer.

Cinefilii germani, în rândul cărora se bucură de o remarcabilă popularitate, au avut bucuria de a asista la început de decembrie la premiera ultimului său film, intitulat "Îl văd pe bărbatul visurilor tale".

Pe moment, Woody Aleen se află în Franţa, unde lucrează la cea de-a 42-a sa peliculă.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor:Rodica Binder