Zece ani de la atacurile NATO în Balcani

Odată însă cu acest eveniment, pe plan intern Germania a cunoscut numeroase turbulenţe politice. Imediat după prima intervenţie a avioanelor germane de luptă „Tornado” în cadrul atacului aerian NATO, cancelarul german de la acea vreme, Gerhard Schröder, declara că Germania a fost forţată de împrejurări să facă acest pas.

„În noaptea de joi, NATO a lansat mai multe atacuri aeriene împotriva unor ţinte militare sârbeşti. Am fost nevoiţi să facem acest lucru pentru a opri încălcarea drepturilor omului în Kosovo şi pentru a evita o catastrofă umanitară”, a spus Schröder.

Intervenţia militară a Alianţei Nord-Atlantice în Serbia fusese precedată de săptămâni foarte agitate în Germania. În vreme ce era cancelarului Helmut Kohl apunea, criza din Kosovo continua să se acutizeze. Nici nu apucase să îşi intre bine în rol noul guvern format din social-democraţi şi verzi ecologişti sub conducerea lui Gerhard Schröder, că Germania se vedea pusă în faţa unor decizii extrem de importante. Alianţa Nord-Atlantică începuse deja să aducă laolaltă ţările partizane ideii că epurările etnice dirijate de preşedintele sârb Slobodan Milosevici în Kosovo nu pot fi oprite decât prin intermediul forţei militare. Votul consiliului NATO a fost confirmat în toamna anului 1998 de secretarul general al NATO de la acea vreme, Javier Solana.

„În urmă cu câteva minute, consiliul NATO s-a pronunţat în favoarea unei operaţiuni militare aeriene ce va viza regiuni limitate din Serbia. Operaţiunile vor începe în cel puţin 96 de ore.”

Germaniei i-a fost de asemenea solicitată participarea militară în Serbia. Cum însă noul parlament german încă nu era constituit, vechiul parlament s-a întrunit la Bonn într-o şedinţă specială. Parlamentarii germani decideau cu largă majoritate angrenarea armatei germane în operaţiunile din Iugoslavia. În caz de urgenţă, chiar şi fără mandat din partea Naţiunilor Unite.

Negocierile politice au continuat şi după votul Bundestagului. Tectonica politică europeană a rămas însă nemodificată. Pentru prima oară după cel de-al doilea război mondial, forţele aeriene germane participau din nou la o operaţiune militară. Şi acest lucru fără mandat.

Cele 14 avioane de luptă Tornado contra apărării anti-aeriene a Iugoslaviei. În interiorul Alianţei Nord-Atlantice nimeni nu mai găsea că Germania trebuie să beneficieze de tratament separat. Pe scena politică din Germania, tensiunile erau abia la început. Verzii au fost vehement blamaţi pentru cele întâmplate. În mai 1999, şedinţa extraordinară a partidului a fost poate cea mai grea din istoria formaţiunii. La acea vreme, liderii ecologiştilor - în frunte cu ministrul de externe Joschka Fischer - au fost catalogaţi de protestanţi drept criminali.

În iunie 1999, Milosevic cedează şi acceptă staţionarea trupelor KFOR, forţa de menţinere a păcii în Kosovo, la care participă un puternic contingent german. Şi astăzi, în Kosovo mai sunt staţionaţi 2.500 de soldaţi ai Bundeswehrului.