Munca parintilor peste granite lasa in urma 250.000 de copii

Spunem "mor de dor" si deja facem un pas catre vindecare. Sa ne imaginam insa ca in locul adultului sta un copil ai carui parinti sunt plecati sa munceasca in strainatate, lasandu-l in grija altora. Cand un copil moare de dor, metafora lasa loc celui mai brutal si direct sentiment.

Nu va fi un text usor de dus pana la capat. Daca insa veti reusi sa il indurati, veti afla cum pot fi ajutati copiii lasati in tara (in vreme ce parintii lor sunt de partea cealalta a frontierei) sa isi poarte dorul cu demnitate, fara umilinta de a nu merge in excursii, de a nu fi vaccinati ori de a rata examenele de final de gimnaziu.

Camera intai

Decembrie 2016: O stire mica, din Vaslui, nu a reusit sa sparga jurnalele de stiri mai mult de 30 de secunde: un copil de sase ani si-a salvat din flacari cei doi frati mai mici: unul in varsta de trei luni si celalalt, in varsta de un an si trei luni, lasati singuri acasa de bunicii lor. Unde erau parintii?, o intrebare nepusa sau pusa cu o jumatate de gura, ne deschide fereastra caselor batranesti de la sate, unde copiii au jucarii de ultima generatie, aduse cadou, de Craciun sau de Pasti, de parintii care muncesc in restul anului in strainatate.

Oficial, 3.175 de copii doar din Vaslui au unul sau ambii parinti plecati sa isi castige traiul in afara tarii. Dintre acestia, 659 au ambii parinti plecati, iar 305 au ramas singuri acasa, dupa ce unicul parinte apartinator a gasit un contract de munca in alta tara.

Otopeni: Mama, nu pleca!

O postare scrisa de Mihai Sora pe Facebook reuseste, in cateva propozitii, sa surprinda toate fetele unui fenomen sociologic care se desface ca un ghem: mama, copilul, patria, granita care desparte familia in cei ramasi si cei plecati, pentru ca acelora ramasi sa le fie bine.

Un portret al copilului lasat acasa, facut de psihologul Diana Stanculeanu pentru Ziare.com, ne da si conturul emotional al fetitei pe care Mihai Sora a zarit-o in aeroport.

"Am vazut copii devastati de plecarea parintilor lor, care nu au mai reusit sa gaseasca un sens intr-o viata fara mama sau tata alaturi; am vazut copii - cazurile fericite insa putine, care incet incet invata sa vada in noul adult care ii ingrijeste si protejeaza - bunica, matusa, unchi - un nou parinte; sunt copii care cresc cu un parinte alaturi si cu dorul coplesitor al celuilalt aflat departe; copii care nu reusesc sa-si scuture din ochi tristetea si dorul sau copii care, pentru a se proteja de suferinta, aleg evitarea, detasarea, aleg sa uite si invata, din nefericire prematur dar definitiv, ca atasamentul si apopierea inseamna pierdere si suferinta si ca, pentru a-ti fi bine, trebuie sa pastrezi distanta.

Cititi articolul integral pe ziare.com accesand linkul de mai jos.