De ce Romania ar fi bine sa nu aiba pozitia Poloniei in UE

Tema nu va iesi usor din discutie, dimpotriva, exista o asteptare destul de mare ca ea sa continue, mai ales ca Brexit-ul va genera un deficit de aproape 16 miliarde de euro, parte din el urmand a fi acoperit din rezervele UE, parte fie prin reducerea fondurilor catre anumite state, fie prin cresterea cotei de contributie.

In acest context, presedintele Klaus Iohannis a discutat zilele trecute cu presedintele CE, Jean Claude Juncker, iar ministrul de Externe, Teodor Melescanu, l-a primit pe omologul sau polonez.

Romania nu e Polonia

Este evident ca din punct de vedere al CE si al UE (si nu numai in perspectiva presedintiei noastre din 2019), presedintele Klaus Iohannis este partenerul de dialog. Jean Claude Juncker a transmis un semnal si catre celelalte state din UE, in sensul ca prin vocea presedintelui Romaniei se reconfirma vointa tarii noastre pentru implementarea consecventa a sistemului de valori si standarde, asa cum sunt ele prevazute in tratatele constitutive. Aceasta este, de fapt, modalitatea formala de pozitionare a Romaniei.

Ceea ce mi se pare usor preocupant este continutul declaratiilor presedintelui Comisiei Europene - incurajatoare, motivante s-ar spune la prima vedere. De remarcat, totusi, ca fata de continutul dialogului la nivel european in legatura cu viitorul UE, cu bugetul (negocierile incep in martie si se vor termina in mai), precum si cu orizontul de asteptare al Romaniei, presedintele Juncker s-a limitat la eterna conversatie privind acordul Schengen si ridicarea MCV.

De la bun inceput subliniez (si este un lucru cunoscut in Romania!), ambele decizii sunt la dispozitia statelor membre, CE are doar rolul de a face doar evaluari, de a formula propuneri. Practic, in capitalele UE se hotaraste daca si cand aceste proiecte vor deveni realiste pentru Romania.

Pe de alta parte, am vazut si declaratia publica a CE in contextul intalnirii dintre presedintele Juncker si premierul Poloniei. In comunicarea publica se arata ca au abordat teme privind viitorul UE, pozitionarea Poloniei in UE, politicile privind piata interna, piata unica digitala, energie, migratie si, abia in ultimul rand, scrie in comunicat despre chestiuni legate de statul de drept. Iar Polonia se afla in procedura prevazuta de art. 7 din tratatele constitutive!

Sigur, sunt convins ca in declaratiile publice doar circa 40% din continutul dialogului oficial este prezentat, dar se transmit mesajele pe care ar urma sa le aiba in vedere si celelalte state partenere, si statul roman.

In opinia mea, exista o diferenta in perceptia cancelariilor occidentale (si este o realitate): spre deosebire de Romania, Polonia este capabila sa asigure stabilitate politica interna si totodata capacitatea de a genera coalitii internationale.

Campania de PR a Poloniei

Dupa sesizarea CE privind incalcarile normelor statului de drept, guvernul polonez a inceput o campanie de sarm. Premierul Morawiecki a facut un PR de succes la Davos. La Forumul de Securitate de la Munchen, care va fi la jumatatea lunii februarie, va fi relansata formal, oficial, cooperarea cu Grupul Weimar (Franta-Germania-Polonia), iar secretarul de stat american Rex Tillerson a facut o vizita la Varsovia, unde a dat asigurari clare privind continuarea sprijinului SUA pentru Polonia. Toate aceste evenimente s-au intamplat intr-o singura luna.

De altfel, si vizita la Bucuresti a ministrului polonez de Externe are in vedere, de asemenea, un sprijin pe care Polonia l-ar dori din partea Romaniei in ceea ce priveste urmatoarea discutie in Consiliu, cand Polonia isi va spune punctul de vedere in legatura cu procedura prevazuta de articolul 7.

Daca ingrijorarile UE devin serioase si explicatiile Poloniei, eventual, nu conving statele membre, in Consiliu se va vota cu majoritate calificata. Pentru a bloca o astfel de decizie, Polonia are nevoie de 6 voturi. Pana in acest moment, doar Ungaria s-a exprimat clar in ceea ce priveste respingerea sesizarii CE, dar in cancelarii se discuta despre posibilitatea ca alte state sa se asocieze unui vot in sprijinul Poloniei: Marea Britanie, statele baltice si Bulgaria sau Romania.

Ministrul polonez s-a intalnit si cu presedintele Romaniei. In declaratia publica, presedintele Iohannis a anuntat ca din intalnirea bilaterala au rezultat o serie de elemente comune privind relatia strategica esentiala romano-poloneza pe flancul estic al NATO, extrem de important. Sunt zone extrem de interesante de cooperare in viitorul apropiat - Bucurestiul si Varsovia impartasesc toate preocuparile de securitate privind amenintarile dintre Est.

Din nou, insa, din zona guvernamentala a aparut o alta categorie de mesaje si pe mine ma surprinde in special vehementa lor, mai ales din partea unui ministru de Externe extrem de respectat pentru profesionalismul sau. Nu inteleg de ce dl Melescanu nu a dat prevalenta in discursul public faptului ca s-a discutat despre aspecte privind cooperarea economica sau cooperarea de securitate, chestiuni foarte importante.

Nu cred ca este momentul ca Romania, care, din pacate, isi consuma oxigenul politico-diplomatic la Bruxelles explicand continuu probleme legate de situatia interna, de procesul legislativ din Parlament, de criticile cancelariilor (exprimate cat se poate de direct) si, mai ales in legatura cu respingerea publica, prin demonstratii, a demersurilor privind statul de drept, are interesul sa se enerveze acum in legatura cu o discutie, e drept, complicata.

Cristian Diaconescu este licentiat in drept, presedinte al Fundatiei Miscarea Populara, iar de-a lungul timpului a ocupat functii de secretar de stat, vicepresedinte al Senatului, ministru al Justitiei si al Afacerilor Externe.

 

Aici cititi articolul integral pe Ziare.com