Admiratia unui ghiaur pentru Soliman Magnificul

Nu, cazul nostru este mult mai prozaic: un provincial simplut, pasionat de o telenovela facuta pentru "o anumita parte a electoratului", o telenovela cu tot ce trebuie: femei voluptuoase, imbracate in rochii "de nasa", cu multe culori tari si sclipici, dialoguri putine si facile, un vocabular redus la minim si mai ales fara supusi rebeli care sa ceara socoteala sultanului pentru palatele somptuoase.

Daca ar fi fost vreun fascinat de personajul istoric Soliman Magnificul (asa cum l-a numit istoricul Aurel Decei - n.red.), ghiaurul nostru ar fi putut sa incerce si niste mici lecturi, cum ar fi clasica, dar greoaia "Historia Incrementorum atque Decrementorum Aulae Othomanicae", scrisa intre 1714 si 1716 de eruditul Dimitrie Cantemir, sau mai accesibila "Istorie a Imperiului Otoman", a reputatului turcolog Aurel Decei.

Astfel, poate, ghiaurul teleormanean nu s-ar fi indragostit de un personaj cu care nu are prea multe in comun in planul personalitatii, dar cu care ar putea fi legat la nivel simbolic.

Kanuni Sultan Suleyman, asa cum il numesc turcii, este al zecelea si cel mai important sultan din casa lui Osman, care a avut o domnie extrem de lunga (46 ani), intre 1520-1566 si care a intins hotarele Imperiului Otoman la dimensiunea stabila maxima istorica (chiar daca fiul sau Selim al II-lea a stapanit la un moment dat un teritoriu putin mai mare).

Spre deosebire de discipolul sau teleormanean (repetent in anul III sau IV de facultate, nici el nu isi mai aminteste bine), Soliman a fost un erudit, care a studiat inca de la varsta de 7 ani stiinta, istoria, literatura si teologia timpului respectiv; arta militara a fost deprinsa de acesta la varsta de 17-18 ani, nu precum admiratorul sau roman, care a "studiat" la Colegiul National de Aparare prin 2004, la varsta de 42 de ani.

Turcii il slavesc pe Soliman cu apelativul Kanuni, care inseamna "legiuitorul", tocmai pentru ca a legiferat cu mare intelepciune si a creat un sistem de drept multisecular, impreuna cu genialul Mehmed Ebussuud Efendi, "El-Imadi"; probabil ca romanii nu si-l vor aminti vreodata pe epigonul sultanului otoman cu epitetul "Legiuitorul", ci mai degraba cu epitetul "De-legiuitorul", ca fiind cel care a stricat si a pervertit legile tarii.

Soliman a avut intelepciunea sa se inconjoare de personalitati exceptionale, instruite in cele mai bune scoli, precum marii viziri Ibrahim Pasa si Rustem Pasa, eminentul jurist si teolog Ebusuud Efendi (mare muftiu), cancelarul Celalzade Mustafa, seful finantelor ("defterdar") Iskender Celebi sau medicul evreu Moses Hamon. Ghiaurul admirator al otomanului, in schimb, a umplut administratia cu casiere si secretare, a numit prim ministri niste semidocti agresivi, unul dintre ei cu un limbaj demn de drojdierii portului Brailei.

Soliman a fost un erudit care a dezvoltat educatia: el a generalizat scolile gratuite de pe langa moschei, accesibile oricarui baiat, a construit 14 "mekteb"-e (scoli), 8 "medres"-e (echivalentul liceelor noastre) si mai multe medrese de ordin superior (echivalentul universitatilor), ai caror absolventi deveneau profesori sau imami. Emulul sau de la Turnu Magurele a continuat politica de distrugere a educatiei, numind la carma ministerului de resort pe probabil cel mai prostut ministru din intreg Guvernul, rotofeiul si agramatul Liviu Pop.

Cititi articolul integral pe ziare.com accesand linkul de mai jos.