Ziarele româneşti în menghina crizei

Această sabie a atins deja de câteva ori gâtul ziarelor româneşti, provocând doar zgârieturi pentru unele sau adevărate răni pentru altele.

Miopia!

Reducerile de salarii şi demiterile au devastat redacţiile celor mai importante trusturi de presă ale României. Ringier, Intact, MediaPro şi, de ieri, Realitatea-Caţavencu au fost obligate să-şi reducă costurile acţionând în special asupra reporterilor. Căderea severă a pieţei de publicitate din România este factorul care a declanşat acest domino, fenomen care dezvăluie însă şi incapacitatea cronică a ziarelor de calitate în a-şi câştiga un public constant şi confortabil numeric. Dacă tabloidele de genul Libertatea sau Can-Can vor ieşi fără probleme din această criză, la fel ca şi publicaţiile de nişă precum Ziarul Financiar, titluri serioase precum Cotidianul, Gândul sau România Liberă se confruntă cu dificultăţi importante. Dar nu doar absenţa publicităţii este vinovată, ci şi impotenţa echipelor editoriale de a crea un ziar apropiat de interesele oamenilor obişnuiţi. Căutând deja de ani buni acel public bine educat şi în acelaşi timp prosper, aşa numita clasa de mijloc, managerii ziarelor de calitate par a nu observa cât de subţire este reprezentarea acestei categorii sociale în România.

O soluţie...

Este de notorietate că tabloidele deţin recordurile vânzărilor de presă şi în Marea Britanie. Cu toate acestea şi publicaţiile britanice serioase, cu prestanţă, au reuşit să-şi formeze un public constant care, în situaţii limită, poate funcţiona ca un colac de salvare. Acolo este însă vorba despre tradiţie, despre detaliile care compun un statut şi despre o clasă mijlocie consistentă. În România lipsesc toate aceste coordonate.

Încercând să se vândă ca fiind ziare de prestigiu, publicaţiile serioase româneşti îşi aplică o etichetă pentru care nu există încă suficient public format. Tocmai de aceea singurele variante viabile sunt fie transformarea într-un instrument de manipulare menţinut artificial (şi prin urmare expus falimentului sau capriciilor patronatului), fie practicarea unui jurnalism comunitar, atent şi apropiat de interesele cetăţeanului. Ceea ce, deocamdată, nu-i reuşeşte pe deplin niciunui cotidian central din România. Asta spre bucuria politicianului român pentru care, fie în timp de pace fie în vreme de război, cel mai de temut duşman rămâne jurnalistul profesionist şi independent.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Medana Weident