1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

"Zilele Enescu" la Berlin

Ernst Meinhardt, Berlin22 octombrie 2008

“Zilele Enescu”, initiate de profesorul si muzicianul Catalin Ilea in capitala Germaniei, au devenit o manifestare care si-a gasit locul in viata culturala berlineza.

https://p.dw.com/p/Femj

Cu binecunoscutul "Octet de coarde" de George Enescu s-a incheiat aseara, la Berlin, cea de-a doua editie a „Zilelor Enescu“. Manifestarea s-a bucurat de un succes extraordinar. Din prima seara, din cele trei, sala de concert a Universitatii Artelor din Berlin a fost arhiplina, a putut constata cu satisfactie ambasadorul Romaniei, Bogdan Mazuru:

“Muzica acestui compozitor roman este apreciata si am avut bucuria sa vedem un public numeros, foarte multi tineri, foarte multa lume venita din cele mai diferite cercuri, si diplomatice, si academice, multi studenti. Si sa stitit ca am avut reactii bune chiar venind din zona mass-mediei germane, care a vazut acest eveniment.”

Ca cea de-a doua editie a “Zilelor Enescu” va entuziasma publicul in asa masura, nu putea fi presupus de la bun inceput, caci germanii nu prea il cunosc pe George Enescu. “Il cunosc, dar nu la nivelul la care ar trebui sa fie cunoscut”, sustin expertii.

Eforturi mai intense de a-l face cunoscut in spatiul german se depun din anul 2005. Totul a inceput cu ideea, ca in acel an ar trebui organizata si la Berlin o manifestare, consacrata acestui mare compozitor roman, de la a carui moarte trecusera 50 ani, isi aminteste Adriana Popescu, directoarea Institutului Cultural Roman “Titu Maiorescu”:

“Beneficiind de o conjunctura cu totul neobsinuita si benefica, existenta la Berlin a unor muzicieni de origine romana, care ne-au deschis niste porti incredibile – este vorba in primul rand de profesorul Catalin Ilea, cunoscut violoncelist si profesor la Universitatea Artelor din Berlin, una din cele mai mari institutii de invatamant artistic din Europa, cu veche traditie in spatiul german, am pornit impreuna la ideea organizarii unui mini-festival la momentul acela, si care pana la urma a fost declarat, dupa incheierea celor trei zile, din care a constat, cea mai importanta manifestare consacarata lui Enescu din afara frontierelor Romaniei.”

La putin timp dupa incheierea primelor “Zile Enescu”, cativa interpreti s-au adunat in casa lui Catalin Ilea si au decis sa infiinteze la Berlin “Societatea Internationala George Enescu”, scopul ei fiind acela de-a promova opera enesciana. Dupa cum sutine profesorul Ilea, n-ar fi avut mare rost, ca – citez – “cativa artisti romani sa cante la cativa ascultatori romani", pentru ca:

“Noi il cunoastem pe Enescu. Il stim. Ne bucuram ca-l avem. Ne intristam ca nu este cunoscut asa cum merita sa fie cunoscut. Si singura logica a existentei acestei asociatii este sa facem cunsocuta muzica enesciana atat interpretilor straini cat si tineretului, studentilor. De asta-i atat de important ca aceste concerte sa aibe loc aici in universitate, si sa vina studentii, care vor canta muzica de Enescu in viitor. Dvs. ati fost aici. Ati ascultat bravourile de la sfarsit. Sunt bravourile care-i apartin lui Enescu, de fapt, sunt pentru el.”

Societatea Internationala George Enescu a fost principalul organizator al celei de-a doua editii a “Zilelor Enescu”. Dar la reusita a contribuit si faptul ca organizatorii au avut in spate un sponsor foarte important, care a tinut ca manifestarea de incheiere sa fie o adevarata sarbatoare. Este vorba de concernul Wintershall, cea mai de seama intreprindere germana specializata in extragerea petrolului si a gazelor naturale, si prezenta, de altfel, si in Romania. L-am intrebat pe doctorul Karsten Heuchert, de ce concernul, din conducerea caruia face parte, a decis sa sustina tocmai acest festival Enescu.

„Sunt de parere ca daca un compozitor este mai putin cunoscut, trebuie facut ceva pentru ca publicul sa-l cunoasca mai bine. In urma cu 15 ani fiica mea a participat la concursul ‘Tineretul canta’. Printre altele a interpretat o piesa de Enescu. Aceasta piesa m-a entuziasmat. A fost piesa cu cea mai mare dinamica. Si cred ca un compozitor, care scrie astfel de muzica, merita sa fie promovat.”