1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

”Știrile-false” sunt o falsă problemă

27 octombrie 2017

De fapt preocuparea de a combate așa numitele fake news de pe rețelele de socializare este o formă de raționalizare, identică cu planificarea economică din regimurile comuniste.

https://p.dw.com/p/2md7J
Symbolbild Fake News im Netz
Imagine: picture alliance/dpa/F. Gabbert

Întreaga campanie electorală din 1990 a fost marcată de fake news sau, dacă vreți de sistematice dezinformări propagate de ”Televiziunea Română Liberă” și de ziarele care lucrau încă sub autoritatea Securității, ca ziarul ”Adevărul”. Toate știrile difuzate de TVR cu privire la Piața Universității au fost fake news în proporție de 100%, tot ceea ce se spunea despre țărăniști, liberali, ”istorici”, Corneliu Coposu erau integral fake news. Un regim politic care nu avea nici cea mai mică intenție să împartă puterea, care nega Opoziției chiar dreptul la existență și care nu făcuse concesii decât sub presiunea străzii (28 Ianuarie 1990 rămâne cel mai important eveniment politic de după căderea lui Ceaușescu), un regim politic care permisese înființarea unor publicații independente doar în măsura în care difuzarea lor era limitată, avea ca preocupare centrală controlul informațiilor publice și, evident, manipularea opiniilor. Rezulatul trist era că mulți oameni spuneau cu sinceră îngrijorare în 1990 că riscăm ”să fim conduși de pușcăriași”, aluzie la detenția fruntașilor țărăniști. E inutil să mai intrăm în detalii, deși nu strică să mai amintim de armele și tiparnițele de bani care vor fi fost găsite de mineri la sediul PNȚCD, la drogurile vândute în Piața Universității și câte și mai câte. De fapt absolut totul era în 1990 fake news, începând cu versiunea oficială asupra Revoluției române. FSN câștigase alegerile din 1990 cu ajutorul hotărâtor al ”știrilor-false”, pentru ca mai târziu, odată ce monopolul asupra informației a fost spart, să se producă și mult așteptata alternanță la putere.

Din această evocare reiese însă că nu ai a te teme de fake news decât în situația în care se exercită un monopol asupra informațiilor, numai atunci când nu există mijloace egale pentru a combate versiunea adversarilor. De aceea, a pretinde, așa cum se întâmplă astăzi, că președintrele Donald Trump a câștigat alegerile grație unei avalanșe de fake news pe Facebook este o insolență, una care implică faptul că în America nu există presă liberă, că informația este dirijată monopolist și, nu în ultimul rând, că publicul american este o turmă infantilizată. La fel și în Europa noastră unde s-a făcut și se face mare caz de înrâurirea așa numitelor fake news asupra diferitelor alegeri.

Așa cum se vede din istoria noastră recentă, pentru ca  fake news sau dezinfomarea pe scară largă să apară ca fapt sensibil și măsurabil este necesar să se îndeplinească două condiții: 1. Informația să fie monopolizată politic sau, în orice caz, alternativa să fie disproporționat de mică; 2. Alegătorii să fie complet infantilizați și incapabili de un minim discernământ. Or, dacă niciuna dintre aceste condiții nu este îndeplinită, a continua să vorbești despre pericolul fake news începe să fie tendențios.

De fapt preocuarea de a combate dezinformarea pe rețelele de socializare este identică cu planificarea economică din țările comuniste. Piața liberă - credeau adepții planificării - nu ar fi capabilă să estimeze corect nevoile de consum și prin urmare ar trebui ca acestea să fie indicate printr-un calcul economic rațional. De aci de altfel vine și termenul de ”raționalizare” a mărfurilor, care nu întâmplător a dobândit un sens negativ.

Prin analogie, a crede că piața informației sau cetățenii liberi care se exprimă nu sunt capabili să producă o contrapondere la dezinformare prin jocul liber al inteligențelor și al spiritului critic, conduce la ideea instituirii unui control centralizat al informației cu rolul de a restabili echilibrul între ceea ce este ”fals” și ceea ce este ”adevărat”. Altfel spus, inițiativele de combatere a ”știrilor-false” pe Facebook sunt de aceeași natură cu economia planificată, care nu întâmplător îi tratează pe utilizatori ca pe niște copii fără discernământ. Comunismul era paternalist și tot paternalist este și dispozitivul menit să combată ”știrile-false”. Iar riscul cel mai mare este ca, tot vorbind despre ”știri-false”, să pară dintr-o dată legitim să sponsorizăm o ”poliție” a ”știrilor-false”, una care, în mod logic, va duce la instituirea un monopol asupra ”informației corecte”. Dar din acel moment democrația și libertatea cuvântului vor fi fost suprimate.

În consecință în loc să combatem pretinsul fenomen fake news (știri false și dezinformări sunt de când lumea și vor continua să fie) s-ar cuveni mai curând să împiedicăm înființarea unei poliții a știrilor și să ne încredem în inteligența și discernământul oamenilor.

Horațiu Pepine, DW-Bucureşti