În căutarea unui numitor comun

Deşi liderii politici participanţi la dezbateri au stat la aceeaşi masă unul lîngă celălalt încercînd să afle ce-i uneşte, au descoperit mai întîi ce-i desparte. Astfel , preşedintele Azerbaigianului - Ilham Alijew - a găsit de cuviinţă să considere că regiunea Berg Karabach ar fi o formă de separatism agresiv , ba chiar de ocupare a ţării sale de către Armenia. Riposta ministrului armean de externe Vartan Oskanian nu a întîrziat , diplomatul referindu-se la dreptul unei minorităţi de a se separa de un stat care şi-a pierdut rolul moral de forţă conducătoare. Preşedintele României - Traian Băsescu - intervine, atrăgînd atenţia că „ inviolabilitatea frontierelor unui stat este garantul securităţii în Europa”.

Premierul muntenegrin Milo Djukanovici crede dimpotrivă că independenţa ţării sale, proaspăt obţinută, ar fi povestea de succes a Balcanilor.

Participanţii la runda de dezbateri par totuşi a fi căzut de acord asupra faptului că statele care aparţin celor două regiuni au un grad într-atît de sporit de diversitate încît comparaţiile pot fi cu greu operate.

Reţeta europeană de soluţionare a conflictelor din Balcani nu este aşadar aplicabilă în Caucaz. Aceasta fiindcă securitatea în Balcani este corelată cu o perspectivă clară de apartenenţă la Uniunea Europeană ceea ce nu poate fi cazul pentru ţările caucaziene .Cel mai tîrziu după aderarea statelor din Balcanii de vest ar urma ca Uniunea Europeană să-şi închidă porţile pentru a aprofunda reformele instituţionale – s-a putut deduce din mesajul cancelarei Angela Merkel. Dar care ar putea fi liniile de forţă ale politicii de nouă vecinătate , pentru Uniunea Europeană?

Ministrul armean de externe ştie că ţara sa este departe de a deveni membru al Uniunii Europene şi totuşi el crede că „cel mai important este ca noua politică de vecinătate să nu se soldeze automat cu o primire a respectivei ţări dar nici să nu excludă acest pas.Cînd vom fi suficient de pregătiţi pentru negocierile de aderare vom bate la uşă” - a declarat Vartan Oskanian.

Azerbaigianul nu dispune de o astfel de perspectivă şi de aceea preşedintele Alijew a solicitat din partea Uniunii Europene mai multă „claritate” cînd este vorba de „strategiile de viitor”. Pentru Alijew , cuvîntul cheie îl reprezintă „energia”: „dacă ne referim la rezervele de energie din spaţiul Mării Caspice, este important să precizăm că aceste resurse sunt ale Azerbaigianului. Iar gazul şi petrolul din Azerbaigian ajung în Europa prin conducte care sunt construite de Azerbaigian. Celelalte ţări riverane la Caspica se pot alătura şi dacă o vor face situaţia va fi cu totul nouă”.

Aşadar există şi puncte comune între participanţii la runda de negocieri, după cum rezultă din intervenţia preşedintelui Bulgariei Georgi Parvanov: „ Nu numai pentru Uniunea Europeană ci şi pentru noi – pentru regiunea Balcanilor – este foarte important să promovăm un dialog pragmatic cu ţările din regiunea Mării Negre. Acest lucru este important pentru securitatea energetică”.

Dar – atunci de ce ar avea nevoie de Uniunea Europeană un stat ca Azerbagianul - care stă pe o comoară de petrol şi gaze ? Răspunsul l-a dat tot preşedintele Alijew: „energia nu poate satisface toate nevoile ţărilor noastre cînd democraţia este inexistentă.Dacă privim istoria ţărilor bogate în petrol suntem nevoiţi să constatăm că în pofida bogăţiei de care dispun, istoria lor nu a fost un succes.”