În căutarea unui partener de coaliţie...

În ultimele patru săptămâni, stânga socialistă şi-a făcut intrarea în trei parlamente din vechile landuri federale. Ca urmare, partidele tradiţionale se văd nevoite să formeze coaliţii multipartite. Se deduce de aici o oarecare instabilitate a sistemului politic german ? Un pas spre normalitate Dar de ce atâta agitaţie ? Germania n-a făcut decât un pas în plus spre normalitatea europeană. Căci în multe ţări ale Uniunii este un lucru de la sine înţeles să mai existe o formaţiune politică şi mai la stânga faţă de social-democraţi. De asemenea, în multe state, mai există şi un partid politic mai la dreapta de conservatori - aspect de care Germania din fericire a scăpat până acum, cu excepţia unor cazuri izolate. Obişnuinţa coaliţiilor tradiţionale Germania e departe de a fi devenit un caz alarmant. Gravă este situaţia de pildă în Italia, unde fragmentarea partidelor politice a dus la o anumită paralizie a procesului politic. De o asemenea fragmentare nu poate fi vorba în Germania unde în parlamente guvernează cinci partide. Este obişnuinţa care se crease de-a lungul timpului de a forma anumite tipuri de coaliţii tradiţionale. Fie creştin-democraţii cu liberalii, fie social-democraţii cu verzii. Noi alianţe Acest lucru s-a modificat odată cu alegerile generale din 2005. Stânga obţinuse cele nouă procente necesare intrării în parlament dar nimeni nu voia să formeze o coaliţie cu ea. De aceea, au trebuit inventate noi constelaţii de alianţe, modelele tradiţionale bipartide neputând acoperi procentajul necesar. Una din inovaţii a fost denumită coaliţia semafor, după culorile partidelor, roşu - socialiştii, galben - liberalii, şi verde - ecologiştii. De cealaltă parte se afla coaliţia Jamaica, denumită după culorile drapelului statului insular şi formată din creştin-democraţi (negru), liberali (galben) şi ecologişti (verde).
Până la urmă, a rezultat marea coaliţie a creştin-democraţilor laolaltă cu creştin-socialii alături de social-democraţi. În ciuda tuturor temerilor, această mare coaliţie nu a funcţionat nici mai bine nici mai rău decât alte coaliţii minore din trecut. Evitarea Stângii De aceea putem fi siguri că parlamentele de land vor fi şi în continuare guvernabile în condiţii normale. La Bremen, unde stânga a cucerit acum nouă luni pentru prima oară un parlament dintr-un vechi bundesland, lipsit până atunci de tradiţii socialiste, s-a putut forma o coaliţie social-democrat-ecologistă. În Saxonia inferioară, creştin-democrat-liberală. Şi la Hamburg se va decide în final între o coaliţie creştin-democrat-ecologistă sau a unei mari coaliţii creştin-democrat-social-democrate. Excepţia care confirmă regula În toate aceste cazuri, partidul stângii de fapt n-a complicat cu nimic lucrurile. Doar în Hessa situaţia este alta. În prezent, nu sunt posibile nici coaliţia de tip Jamaica, nici coaliţia semaforului. O variantă fiind respinsă de liberali, cealaltă de ecologişti. Marea coaliţie pare de asemenea improbabilă, deoarece social-democraţii nu vor să recunoască supremaţia, chiar dacă aproape insignifiantă, a creştin-democraţilor, care în aceste condiţii ar avea pretenţia de a conduce. O coaliţie minoritară a social-democraţilor cu partidul socialist şi cu verzii este, la rândul ei, greu de imaginat, deoarece pe parcursul campaniei electorale, social-democraţii în frunte cu Andrea Ypsilanti, s-au dezis categoric de socialişti. Mai rămâne o singură opţiune - aceea ca premierul de land în execricţiu, creştin-democratul Roland Koch, să continue să guverneze chiar şi fără o majoritate parlamentară, până la următoarele alegeri. O nouă lege ? Prin urmare totul este limpede şi nu putem decât să ne întrebăm din nou, de ce în aceste condiţii, în care totul pare să funcţioneze normal, unii germani se tem într-atât de extinderea partidului socialist, încât cer disperaţi o nouă lege electorală!