În preajma celei de-a o suta ediţii a Festivalului de la Bayreuth

Wagner trebuie să fi fost aşa de încântat de acest colţ de lume încât s-a decis ca tocmai aici să-şi transpună în viaţă măreţele planuri cu privire la un teatru muzical cum n-a mai existat vreodată. Cinci ani mai târziu, pe 13 august 1876, a avut loc prima ediţie a Festivalului de la Bayreuth, la care a fost prezentată pentru prima dată întreaga tetralogie a Inelului Nibelungilor. Această primă ediţie s-a dovedit a fi însă un dezastru financiar.

Văduva

După moartea sa, în 1883, Cosima Wagner, fiica lui Franz Liszt, a preluat conducerea festivalului, controlând cu stricteţe toate montările, de la regie, decoruri şi până la alegerea interpreţilor, cu declarata intenţie de a respecta dorinţa veneratului ei soţ defunct. Nimic nu se întâmpla fără permisiunea ei. Decenii de-a rândul nu era îngăduită nici măcar schimbarea decorurilor iniţiale. Fiecare ediţie a festivalului se desfăşura după reguli stricte.

Fiul

Singurul fiu al lui Richard şi al Cosimei Wagner, Siegfried, a preluat conducerea festivalului în 1908, când mama sa a lăsat din mîini, în sfârşit, frâiele puterii. Siegfrid a făcut tentative modeste de modernizare a stilului regizoral şi lui i se datorează salvarea festivalului în vremurile tulburi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada postbelică. În 1915, Siegfried s-a căsătorit cu o englezoaică de numai 17 ani, Winifred Williams, care va juca un rol important pe Colina Verde.

Nora

În 1930 s-a stins din viaţă Cosima Wagner, la o vârstă înaintată de 93 de ani, pentru ca doar câteva luni mai târziu să-i urmeze pe drumul cel din urmă Siegfried. Văduva acestuia, Winifred Wagner, a condus pentru multă vreme destinele festivalului de la Bayreuth. Era nu doar o mare, aproape fanatică, admiratoare a lui Richard Wagner ci şi a lui Adolf Hitler, de care a legat-o o adâncă prietenie. Hitler devenise un oaspete obişnuit în vila "Wahnfried" de la Bayreuth. Prieteniei noii stăpâne a Casei Wagner cu Hitler i se datorează păstrarea tradiţiei şi continuitatea festivalului.

Nepoţii

Au urmat războiul, teatrul de pe Colina Verde rămânând, din fericire, neafectat. În 1951, cei doi fii ai lui Siegfrid şi Winifred Wagner, Wolfgang şi Wieland, au preluat conducerea festivalului, inaugurînd o nouă eră la Bayreuth. Că la început nu a fost uşor, e lesne de înţeles. Într-un interviu pentru Deutsche Welle, Wolfgang Wagner îşi amintea:

"Eram confruntaţi cu două mari probleme. Pe de o parte una de natură financiară. Să nu uităm că Richard Wagner însuşi a eşaut în organizarea celui de-al doilea an de festival tocmai din motive financiare. Apoi, eram confruntaţi cu resentimente puternice din partea germanilor din cauza admiraţiei pe care mama i-o purtase lui Hitler."

Wieland care studiase arta, a introdus un stil regizoral simplu, scoţând în evidenţă latura mitologică şi psihologia dramei wagneriene. Wolfgang, care la rându-i studiase arte teatrale şi muzicologie, a preluat partea organizatorică şi financiară a festivalului. La Bayreuth au fost angajaţi cei mai renumiţi dirijori şi solişti ai vremii. După moartea, subită, a lui Wieland Wagner, în 1966, fratele său, Wolfgang, avea să deţină singur conducerea pe Colina Verde. Şi aceasta timp de 42 de ani.

Inelul secolului

În 1976, la ediţia jubiliară, care marca un secol de la prima ediţie a Festivalului de la Bayreuth, a fost prezentat un nou ciclu al "Inelului Nibelungilor", în regia lui Patrice Chereau, sub conducerea muzicală a lui Pierre Boulez, supranumit şi "Inelul secolului" (Jahrhundertring).

Această nouă interpretare a tetralogiei wagneriene a stârnit un val de critici fără precedent. Publicul conservator a protestat vehement, s-a ajuns chiar la încăierări. Unele reprezentaţii au fost întrerupte. Au urmat diferite acţiuni ale cetăţenilor revoltaţi din Bayreuth şi strângerea de semnături contra noii montări a "Inelului Nibelungilor". Cu timpul însă, furia celor care-şi doreau numai montări convenţionale la Bayreuth, a început să slăbească făcând loc euforiei.

"Inelul secolului" a fost prezentat pe scena festivalului din Bayreuth de 16 ori, în perioada 1976 - 1980, pentru ca la ultimul spectacol aplauzele să nu mai contenească, durând nu mai puţin de 90 de minute.

Strănepoatele

În 1973, întreaga proprietate a familiei Wagner, inclusiv teatrul, au intrat în posesia unei fundaţii, care decide şi asupra conducerii festivalului. Această chestiune dă naştere, din 1995 încoace, la permanente scandaluri în interiorul clanului Wagner şi în presă. Abia în 2008 Wolfgang Wagner, aproape nonagenar, afectat şi de moartea celei de-a doua soţii, a acceptat să se retragă. Conducerea se află de atunci în mâinile celor două fiice ale sale, surorile vitrege Eva Wagner-Pasquier şi Katharina Wagner. Wolfgang Wagner a murit în martie 2010.

Vânt proaspăt pe Colina Verde

Festivalul de la Bayreuth a ajuns, iată, să fie condus, în a patra generaţie, tot de membri ai familiei Wagner. Evenimentul se bucură astăzi de o şi mai puternică prezenţă mediatică cu ajutorul noilor medii de comunicare. Pentru iubitorii muzicii wagneriene există podcast-uri, ei pot asculta o operă în direct pe internet via livestream sau pot participa, în piaţa festivalului, la un public viewing. Oferte preţioase dat fiind faptul că biletele de festival sunt mult râvnite, durata de aşteptare fiind de aproximativ zece ani.

Talentul organizatoric şi simţul artistic al celor două surori va fi măsurat, însă, în 2013, când va fi prezentat, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la naşterea compozitorului, un nou "Inel al Nibelungilor". Alegerea echipei care să realizeze ambiţiosul proiect a dat de la bun început naştere la discuţii şi critici aprinse.

Autor: Rick Fulker/ Medana Weident
Redactor: Rodica Binder