În trecere prin Marienfeld

Localitatea Marienfeld, raionul Cimișlia, din Republica Moldova este unul din cele două sate care a păstrat și azi denumirea germană (celălalt sat e Alexanderfeld). Locuitorii din Marienfeld țin și în prezent legătura cu descedenții coloniștilor germani care au fondat satul în 1910. Din cei 646 de locuitori de azi ai satului niciunul nu este de naționalitate germană. Azi aici locuiesc moldoveni, ruși, români, ucraineni, bulgari, polonezi, evrei. În fiecare an satul este vizitat de urmașii coloniștilor germani care au trăit pe aceste locuri. Ei vin să vadă locurile unde au trăit și au fost înmormântați strămoșii lor până în 1940. Aceștia participă la diferite activități culturale și cotidiene ale sătenilor. Recent a apărut și o carte despre istoria acestei localități, scrisă de Artur Schaible, din notițele și fotografiile adunate de părintele său care a locuit la Marienfeld. Un reportaj semnat de Victoria Popa.

Marienfeld este situat în sudul Moldovei. Despre faptul că aici au locuit germani spune denumirea satului și relațiile moldo-germane care s-au format de mai bine de un deceniu. În sat s-a păstrat câte ceva din urma coloniștilor germani: pereții construiți ai casei de cultură, câteva fântâni cu ciutură și cu ghizd de piatră. Din 1940 până în 1944 în sat nu a locuit nimeni.Familiile de germani s-au întors în Germania, după înțelegerea avută dintre Hitler şi Stalin.

La prima răscruce de drumuri din centrul satului nu văd pe nimeni, doar gâşte și raţe. La o cotitură de drum o femeie vine în întâmpinarea mea. Este Valentina Dubceac. După ce-i spun scopul vizitei mele în sat, femeia spune că a primit în casa sa familii de nemți și ea a fost la ei în Germania. Și în prezent păstrează o legătură cu urmașii germanilor-basarabeni care au locuit pe timpuri la Marienfeld.

„În fiecare an vin nemții la noi. Anul trecut am cazat o familie în casa mea. Păstrăm o legătură de ceva timp și-mi place, că de la ei ai ce învăța. Sunt educați, culți, omenoși”, povestește Valentina Dubceac.

”Vin pentru a revedea locurile unde au trăit părinţii, unde au fost înmormântați. Au venit și cu ajutoare umanitare pentru săteni”, spune ea, după care îmi sugerează să vorbesc cu Mihai Moldovanu, care are o legătură mai strânsă cu germanii-basarabeni.

Prima vizită a nemților la Marienfeld

Casa lui Mihai Moldovanu se află la răscrucea de drumuri din centrul satului. Un bărbat înalt, uscăţiv iese la portiţă. Despre relația cu germanii, Mihai Moldovanu își amintește că a început încă din 1984, pe timpul Uniunii Sovietice, când două familii de germani au venit la Marienfeld pentru a vedea locurile unde și-au petrecut o parte din viață ei și părinții lor. Autoritățile publice locale de atunci le-au interzis băștinașilor să vorbească cu nemții, motivând că aceștia sunt ”capitaliști” și pot doar trece prin sat.

”Tatăl meu, Anton Moldovanu și-a luat inima-n dinți și i-a chemat în ogradă. Le-a dat câte un strugure, câte-un pahar cu vin și așa s-au cunoscut”, își amintește de prima vizită a nemților la Marienfeld bărbatul, care menționează că ei aveau un traducător cu ei.

Din cele auzite și povestite de la părintele său, Mihai Moldovanu spune că nemții au format localitatea Marienfeld. Erau vreo cinci familii care în anul 1910 s-au stabilit cu traiul pe moșiile satului.

”Au plecat toți în 1940. Gospodăriile și ce aveau prin jur a rămas. Știu că vreo patru ani n-a trăit nimeni aici, apoi în casele nemților au venit familiile moldovenilor deportați. Și acum se mai păstrează beciuri, pereții unor case, fântâni”, îmi spune Moldovanu.

De când au plecat nemții, în sat sunt doar câteva case la care doar pereții au rămas întregi, restul a fost reconstruit de noii locuitori din Marienfeld. De exemplu și clădirea casei de cultură din sat are pereții construți încă de nemți, doar fațada și acoperișul au fost renovate.

După destrămarea Uniunii Sovietice, Mihai Moldovanu a primit o scrisoare din partea germanilor care i-au vizitat în anul 1984. În scrisoare îl întrebau pe tatăl lui, Anton Moldovanu, dacă-i poate primi în ospeție.

Istoria satului scrisă de un german

”Eu le-am scris o scrisoare și i-am anunțat că tata nu mai este, dar că-i pot primi eu în casa mea” spune băștinașul. Astfel, în 1992, au venit două familii de nemți, doi veri - Emil Weippert și Johann Weippert cu soțiile lor. După care germanii veneau anual și cu alte familii de germani-basarabeni care aveau legături cu aceste locuri.

La inițiativa și cu finanțarea lui Emil Weippert în sat a fost construit un monument comun al germanilor care au fondat și locuit în Marienfeld. În anul 2005, Emil Weippert a decedat și legătura cu satul Marienfeld și cu Mihai Moldovanu a preluat-o Dr. Artur Schaible, german cu origini basarabene.

”Tatăl lui Artur Schaible a adunat informații, poze despre Marienfeld. Voia să scrie o carte. Nu i-a reușit în schimb a făcut-o feciorul său. Cartea este despre toate familiile de nemți care au locuit aici”, mărturisește Moldovanu.

Din spusele lui, germanii vin în fiecare an la Marienfeld. Stau în sat câte trei, patru zile. Merg la cimitir, pe câmpuri, discută cu sătenii. Vin deja copiii celora care au întemeiat satul.

La invitația nemților, Mihai Moldovanu a fost la Bremen, la Stuttgart, la conferința germanilor basarabeni care se organizează o dată la doi ani. ”Voi pleca în 2016 la ei. Îmi place relația noastră. Datorită lor am văzut Germania, Franța. Sunt niște oameni cu o cultură înaltă, gospodari. În 1915 în sat erau construite de ei trotuare din cărămidă, dar la noi acum și în 2015 e doar noroi ”, spune cu tristețe Mihai Moldovanu.

Nu departe de casa lui Moldovanu, în centrul satului, se află un monument dedicat germanilor, la aniversarea a 100 de ani a localității Marienfeld. Monumentul este un dar din partea domnului doctor Artur Schaible.

Copii crescuți de bunici

La sugestia lui Mihai Moldovanu mă îndrept spre cimitir. În partea stângă a cimitirului am observat o piatră funerară. Pe ea sunt înscrise numele, prenumele germanilor care au fost înmormântaţi la cimitirul din Marienfeld - Almendinger, Balmer, Becker...în perioada 1911-1939.

Spre ieșirea din sat, pe drum, întâlnesc două fetiţe cu ghiozdanele în spate. Mănâncă miez de nucă și merge agale spre casă. Le salut. Ambele poartă prenumele Victoria și sunt eleve în clasa a III-a. Învaţă la gimnaziul din Ialpujeni, localitatea vecină. Îmi spun că anul trecut erau 18 copii în clasă, anul acesta sunt 16, pentru că doi au plecat din sat împreună cu părinţii.

„Suntem 10 fetiţe şi 6 băieţi în clasă şi pe învăţătoarea noastră o cheamă Alexandra Neculce” spune neîntrebată una dintre ele. Fetița este singurul copil în familie. Locuieşte împreună cu bunica , un părinte, o verişoară şi un verişor. Prietena ei, la fel, este singurul copil în familie. Mama ei lucrează în Rusia, la Moscova. Acasă fata stă cu bunica şi o verişoară mai mică decât ea. Fetele mărturisesc că acasă o ajută şi pe bunica, dar mai mult stau prin casă, la computer. Mă despart de fetiţe. Ele îşi continuă drumul spre casă, savurând din miezul nucilor de toamnă strânse de pe copacii care cresc pe o parte şi alta a drumului. Fetele se îndepărtează. Pe drum nu văd pe nimeni. Părăsesc satul, unde se aude doar foșnetul frunzelor și ocăitul unui cârd de rațe.

Despre satul cu denumire germană a fost turnat un film. La 12 mai 2014 , la cinematograful „Gaudeamus”din Chișinău, Televiziunea Moldova 1 în colaborare cu Deutsche Welle a prezentat în premieră filmul documentar „Acasă, în Marienfeld”. Un film despre trecutul și prezentul locuitorilor din satul Marienfeld, raionul Cimișlia, Republica Moldova.