Înainte ca Hitler să preia puterea

Cât de gravă e situaţia în sudul Europei a reieşit între altele din discuţiile purtate la Atena de şeful diplomaţiei germane, Guido Westerwelle. Care a ţinut să-şi calmeze compatrioţii, alarmaţi de o virtuală nouă ştergere a datoriilor elene.

Demnitarul german a respins un astfel de demers. Care nu e probabil să aibă loc, de altfel, înaintea alegerilor germane din toamnă. Dar dezminţirile diplomatului berlinez nu scot din marasm economia greacă. Şi nici nu stabilizează situaţia politică a statului elen.

Analizând călătoria lui Westerwelle la Atena, ziarul berlinez Die Welt remarcă între altele, în mod cu totul instructiv pentru instabilitatea politică elenă, că, în cei 3 ani şi jumătate de mandat la cârma diplomaţiei germane, Westerwelle a tratat cu nu mai puţin de 6 miniştri de externe greci. Lui Giorgos Papandreu i-au urmat Dimitris Droutsas, apoi Stavros Dimas, Petros Molyviatis şi, în fine, Dimitris Avramopoulos, înainte ca ministrul-veteran, Evangelos Venizelos, şeful partidului socialist, Pasok, să preia, mai nou, diplomaţia elenă.

La Atena, Westerwelle a ţinut să-şi manifeste solidaritatea cu grecii dar şi, concomitent, să-i liniştească pe compatrioţii săi contribuabili, care s-ar fi văzut afectaţi din nou, la buzunare, de o eventuală nouă iertare a grecilor de datorii.

Problema e că, după ani de austeritate şi restricţii, precum şi după o serie de reforme, calificate de Venizelos drept „curajoase” şi „radicale”, mulţi greci îşi cred ţara ajunsă la capătul puterilor şi-au renunţat să mai spere într-o relansare proximă. Grecia, a subliniat Venizelos, îşi va achita datoriile „într-un mod absolut sigur”, dar „nu mai poate suporta noi programe de austeritate”.

O formulare mai clară i-a reuşit unui ziarist grec care, reluat de ziarul Die Welt, a rostit probabil ceea ce gândesc grecii în majoritatea lor covârşitoare. Şi-anume, că, „aflată în al şaselea an de recesiune, Grecia se găseşte într-o catastrofă socială şi economică”, că puterea ei economică „a scăzut cu o pătrime”, că şomajul ei este „cel mai amplu din Europa”. După care ziaristul grec a adăugat că ţara sa a ajuns într-o situaţie similară cu a Germaniei, „înainte ca Hitler să preia puterea”. 

Disperarea a ajuns să fie atât de mare încât ameninţă şi timidele reforme adoptate până acum. Iar Troica formată din Comisia Europeană, FMI şi Banca Centrală Europeană, ai cărei reprezentanţi încearcă, până în week-end, să analizeze situaţia, la Atena, cu demnitarii greci spre a elibera o nouă tranşă de credit, de peste 8 miliarde de euro, pare să aibă îndoieli.

În chestiune e capacitatea statului elen de a se menţine pe drumul restructurărilor, după ce programul său de privatizare s-a împotmolit, iar tentativa continuării economisirilor prin demiterea unor salariaţi din serviciul public s-a soldat cu spargerea coaliţiei guvernamentale.

Dincolo de toate acestea, se pune tot mai acut problema viitorului politic al Atenei, în condiţiile în care extremismul de dreapta şi de stânga a luat, în Grecia, o amploare fără precedent, o parte substanţială a electoratului despărţindu-se definitiv şi irevocabil de idei democratice şi liberale.

Această involuţie e cu atât mai periculoasă cu cât discreditarea democraţiei liberale şi a statului de drept a progresat nu doar în Grecia. Şomajul afectează în prezent milioane de tineri în toată Europa şi îndeosebi în ţările din sudul ei, cele mai grav afectate de criză. Nu e dificil de anticipat că unora extremismul le vă apărea ca o alternativă posibilă. E, vădit, timpul să se ia rapid măsuri concrete în special pentru combaterea şomajului în rândul europenilor tineri.